Geneza I – de Corrado Malanga (ROM)

Puteți descărca cartea în format PDF aici

Textul de față este prima parte a cărții “GENEZA” ,scrisă de prof. Corrado Malanga și care va apărea în librăriile italiene abia în data de 22 aprilie 2013.
Această traducere a fost făcută de Alexandra Blănaru și revizuită de Gabriela Dobrescu. Traducerea este aprobată de autor și va fi inclusă în ARHIVA MALANGA.

Prefață

În acest articol o să construim o legătură puternică între realitatea experiențelor de răpire extraterestră și lumea mitului. Și mai ales, o să reinterpretăm Cabala ebraică utilizând fenomenul răpirilor extraterestre, acest fenomen fiind o cheie de lectură modernă, capabilă să ridice toate vălurile ce nu au fost încă ridicate de studiile lui Luouria.

Înainte de a parcurge acest articol vă recomand să citiți cartea “Extratereștri sau Demoni” și articolele: “Fizica răpirilor”, “Timpul și percepția sa” și “Simulări mentale”, aceasta pentru a înțelege mai bine conceptele care aici nu mai sunt reluate.

Introducere

A venit momentul să clarificăm geneza întregului Universului.

În articolele precedente, care descriau rezultatele cercetărilor noastre în legătură cu fenomenul de răpiri extraterestre si de interferente aliene de pe această planetă, în cadrul tehnicilor folosite de noi pentru a clarifica anumite probleme, formulasem o idee despre cosmos, despre extratereștri, despre poziția creatorilor, etc. Astăzi suntem în măsură să oferim o imagine mai detaliată a hărții teritoriului.

Datele obținute au fost descoperite utilizând fie tehnica hipnozei, prin care se pune în legătura partea sufleteasca a răpiților noștri cu conștientul, fie prin intermediul sistemelor de simulare mentală (simbad sau flash simulation, despre care vom vorbi în următorul articol).

Sistemele de simulare mentală adoptate de noi nu prevăd prezența unui simulator extern, ci pot fi și autoinduse. Dar aceasta va fi tema următoarei noastre lucrări.

În această sesiune este suficient să se știe că am încercat să utilizăm răpiți ieșiți din fenomenul de răpire, ca remote viewer, adică aducere aminte târzie, dacă putem spune așa.

Capacitățile lor din acest punct de vedere s-au dovedit a fi extrem de interesante și ne-au furnizat puncte de plecare foarte bune pentru a încerca să formulăm o organigramă a întregii creații umane. Dar surpriza finală va fi incredibilă până și pentru noi.

Dar să le luam pe rând.

Pe scurt, i se cerea părții sufletești, care era separată din contextul triadei (suflet, minte și spirit), să descrie anumite evenimente despre situația trecută,

despre evoluție, despre situația de pe planeta noastră. Astfel de declarații nu au fost cerute mereu, dar uneori au apărut spontan, fie în prezența noastră, fie în absența noastră. Subiecții luați în considerație în prima fază a experimentului nu au fost puși în contat unul cu altul, ci doar după aceea s-a permis ca declarațiile lor să fie puse într-o confruntare directă.

Deci, organigrama în 3d pe care v-o propunem este reprezentarea creării Universului, așa cum ne-a fost descrisă de părțile sufletești.

În această organigramă am făcut o corecție în ceea ce privește ipotezele precedente legate de poziția figurii Primului Om (PO).

În această sesiune, prin Primul Om (PO) se înțelege expresia creației primului om din partea primului Creator, unul dintre cei doi creatori produși de Conștiința Inițială.

Ne-au cerut mulți în ultimul timp să clarificăm poziția acestui personaj, care nouă ne apărea la începutul cercetării noastre ca bunul nostru părinte creator și care s-a dovedit a fi un personaj cu adevărat nerecomandabil.

Dar haideți să le luăm pe rând și să analizăm ceea ce se întâmplă la început, din momentul când creația se trezește.

Tabloul general

Pentru a descrie interiorul universului am pregătit un tablou general, pe care îl prezentăm în continuare. Îl vom folosi pe post de îndrumător și-l vom consulta de-a lungul descrierii evenimentelor.

Acest tablou ar reprezenta întreaga descriere a universului, așa cum îl cunoaștem azi prin intermediul descrierilor făcute de părțile sufletești interogate de noi.

Conștiința și liberul arbitru

Să pornim de la început și să analizăm esența Conștiinței, pe care noi am descris-o în organigrama noastră ca fiind o sursă luminoasă. Conștiința există dintotdeauna pentru că este eternă.

Dar într-o zi (simbolism temporar care nu are sens: ar trebui să spunem “o miime de secunda perceputa de noi) aceasta se trezește și se aprinde.
În acel moment ia conștiință de sine (conștientizează că este, că există) dar nu știe cum e făcută (nu e conștientă de ea). Singurul mod pentru a ști cum este făcută ar fi să se oglindească într-o oglindă , dar, o astfel de oglindă nu există

încă. Atunci conștiința își creează o oglindă pentru a se privi, oglinda reprezentând universul virtual, așa cum am mai spus și în lucrările precedente, pentru a se privi. În acest punct conștiința decide că trebuie să facă experiența de sine: trebuie să știe, nu doar să se privească în oglindă, trebuie să se cunoască, trebuie să se atingă, dacă s-ar putea spune așa.

În acest moment conștiința emană printr-un simplu act de voință dorința de a face experiență și decide s-o facă fără limitări. Gândul sau produce în acel moment apariția dualismului.

Dualismul este reprezentarea fundamentală a ideii de alegere. Cu alte cuvinte, dacă decid să fac experiență, decid și că pot să aleg experiența mea, și, în acest context, învăț să înțeleg ce semnificație are ideea alegerii legată de responsabilitatea alegerii însăși.

Astfel, oferindu-i-se conștiinței posibilitatea de a câștiga cunoașterea, i se oferă și posibilitatea de a nu dori să o câștige.

Pe scurt, conștiința nu creează un binar unde ești aruncat și ți se zice să mergi înainte, ci creează un binar unde ești așezat în mijlocul drumului și ți se spune …”Du-te înainte sau înapoi, după cum alegi!”

Acest aspect al creației produce un efect singular. În oricare punct din univers te-ai afla, poți să mergi deasupra sau dedesubt, la dreapta sau la stânga, în sus sau în jos, etc.. Fiecare lucru pe care-l poți face va avea un semn plus(+) sau un semn minus(-) și tu alegi ce să faci.

În acel moment se naște liberul arbitru.

Cei doi creatori

Conștiința e unică, nonduală și eternă. Acesta este, a fost și va fi. Ceea ce se schimbă in conștiința, nu este schimbarea ei însăși ci schimbarea cunoașterii de a fi, care este câștigată în timpul experienței sale de viață.

O astfel de experiență trebuie să fie efectuată de ceva, care în definitiv este imaginea sa virtuală. Aceasta imagine este creată chiar de conștiință însăși, si este bineînțeles duală.

În acest fel se creează obligatoriu doi creatori care pot să aleagă ce vor face. Cei doi creatori nu pot fi nici trei nici unul, ci doar doi pentru ca universul a fost construit pe baze duale.

Cei doi creatori pot să aleagă străzi diferite ale evoluției, care, datorită lor și datorită a ceea ce fac, conștiința va înțelege cine este cu adevărat și cum este făcută pentru : că ea este, că ea există, a înțeles deja prin faptul că s-a trezit, s-a luminat

(actul inițial al creației, actul inițial al începerii cunoașterii de sine).

Primul creator și neamul său

Am vrut să indicăm primul creator cu simbolul C1 și l-am așezat (în mod inconștient, idealist si arhetipal în dreapta observatorului. Astfel, primul creator alege să creeze la rândul său o ființă perfectă, prin care el însuși să poată face experiențe. Această ființă am indicat-o prin sigla PO (Primul Om), prescurtare pe care o vom folosi de acum înainte.

Acest Prim Om are caracteristici primordiale foarte precise. În primul rând este dotat cu o parte sufletească legată foarte bine de propriul eu, este aproape o emanație a creatorului său, cu care uneori se confundă (se amestecă).

Deci, PO a fost creat de primul creator imediat, ca o ființă aproape perfectă, are suflet, deci e s t e imortal în corp, și este reprezentarea lui Adam din Geneza biblică.

Se poate observa că în reconstrucția noastră fiecare figură are un corespondent în cărțile antice, care spun povestea Zeilor, ca de altfel si în literatura ebraică, dar de ce nu si in cea babiloniană și cea sanscrită.

Aici trebuie să deschidem o paranteză importantă pentru a explica cum de era scrisă realitatea lucrurilor în aceste cărți. De fapt, aceste texte nu trebuie interpretate ad litteram, ca texte exclusiv istorice, ci ca texte în care povestirile narate sunt mai curând mituri: nu legende, nu istorii cronologice a unor evenimente care s-au întâmplat în anumite perioade, ci ca mituri, adică simboluri arhetipice a ceea ce e, există și va exista.

http://www.riflessioni.it/enciclopedia/mito.htm http://it.wikipedia.org/wiki/Mito

PO creează extratereștrii!

PO, fiind imortal, și din acest motiv incapabil să facă experiența morții pe el însuși, are nevoie să creeze alte ființe care să facă pentru el experiența morții.( PO îl reprezintă pe Adam, care pentru a fi asemenea creatorului său, creează la rândul său, săvârșind un păcat foarte mare – cel al orgoliului.).

În tradiția ebraică acest Adam va deveni muritor fiindcă mănâncă din copacul vieții și al morții, și va fi alungat din paradisul terestru. Acest Adam suntem noi și izgonirea sa se întâmplă arhetipic acum. Trebuie să reținem că

textele antice sacre trebuie interpretate ca arhetipuri și simboluri, adică în afara timpului și a spațiului, pentru că povestesc despre tot, și nu despre înainte și după, așa cum se crede astăzi.

Deci, iată că au apărut extratereștrii: toți aceia cunoscuți de noi și cine știe câți alții pe care noi nu-i cunoaștem. Aceștia nu au suflet, deci mor.

În organigrama noastră am reprezentat extratereștrii cu figuri geometrice închise într-un paralelipiped de cristal care determină limitele totalului existenței lor.

Extratereștrii văd cum creatorul lor (PO: a nu fi confundat cu primul creator C1) este imortal, pentru că este suflet, și își propun să devină ca el. În acel moment, extratereștrii creați de PO sunt creați după imaginea sa, deci fac aceeași greșeală pe care a făcut-o PO față de primul și adevăratul său creator, C1. “ Similia similibus concreantur”, adică “Spune-mi cine sunt prietenii tăi și îți spun cine ești!”

În acest moment extratereștrii, sub controlul lui PO, creatorul lor, încearcă oricum să răstoarne ordinea lucrurilor și să ia locul creatorului lor. Pentru a obține acest rezultat însa, extratereștrii trebuie să devină imortali și să se poată pună la același nivel cu PO. Extratereștrii plănuiesc să fure partea sufleteasca a lui PO. În acest moment PO înțelege că, creaturile sale s-au revoltat împotriva sa și se refugiază într-o zonă din univers în care extratereștrii nu pot intra.

Strategia extraterestră

Extratereștrii au fost abandonați de creatorul lor, PO, dar nu renunță și ticluiesc o nouă strategie de supraviețuire. Construiesc omul (adică pe noi).

Nu un om oarecare, ci un om cu un ADN capabil să devină capcană pentru suflete (să ne aducem aminte că sufletul intră doar în anumite corpuri, dotate cu o secvență de baze puricice și pirimidinice specială, determinată de ADN, probabil mitocondrial, de la părintele de sex feminin).
Un ADN care îl imită pe cel al lui PO.

Extratereștrii modifică structura omului de Neandrethal până creează omul de Cro-Magnon. Și așteaptă ca sufletul să ajungă înăuntru. Odată ce sufletele ajung în aceste capcane, extratereștrii îi vor răpi pe acești oameni și-i vor folosi pentru toate lucrurile pe care le-am descris în lucrările anterioare, așteptând să-si modifice ADN-ul lor, pentru a-l face biocompatibil cu partea sufleteasca a omului. În acel moment, omul va fi distrus, iar partea sufletească, “ob collo torto” chiar dacă nu va dori, va intra cu forța în corpurile extraterestre biocompatibile cu prezența sa. În acel moment, strategia extraterestră prevede să blocheze fluxul de

suflete în corpurile lor, ne mai permițându-i sufletului să iasă. La final am fi obținut un extraterestru imortal, asemenea lui PO.

Dar unde să găsească extratereștrii suflete care să între în aceste corpuri?

Extratereștrii știu că PO are nevoie să își introducă sufletele în corpuri care să moară, ca apoi să și le ia înapoi, sufletul care între timp a căpătat conștiență de fenomenul morții, de a ști ce înseamnă să ai sfârșit.

Extratereștrii așteaptă răbdători, iar PO începe să folosească corpurile create de extratereștri.

Între timp, extratereștrii încep să răpească oamenii cu suflet în încercarea de a fura, mai devreme sau mai târziu, partea sufleteasca a propriului lor creator, PO.

Încă o dată se naște și se propagă o luptă pentru viață și nemurire între PO și creaturile sale, dar această luptă se face prin intermediul altor creaturi, care habar nu au de nimic: oamenii!

Dar diavolul face oalele fără capac.

Al doilea creator

Al doilea creator a decis să parcurgă un drum evolutiv diferit, dar făcând asta și-a pierdut partea sufletească, care nu a vrut să-l urmeze.

Acum, noi nu știm cum și de ce s-a întâmplat asta, dar știm din povestirile răpiților de unde putem deduce că al doilea creator s-a trezit într-o zonă compromisă din universul dimensional, unde sufletul său a refuzat să-l urmeze. Al doilea creator este într-un univers bidimensional, cel puțin pentru ochii noștri. Un univers care se închide, așa cum îl descriu memoriile extraterestre active (MAA) ale acelorași răpiți, unde nu există culoare sau corpuri.

Pe de-o parte avem un creator care de-acum nu mai are suflet, deci și fără corp, iar pe de altă parte avem o parte sufleteasca care se plimba prin univers, care nu are corpuri pe care să le folosească.

Dar când sufletul celui de-al doilea creator vede creația extratereștrilor (oamenii), iată că încearcă să intre în acele corpuri care fuseseră pregătite să găzduiască sufletul derivat din PO. Pentru extratereștri este un noroc neașteptat.
Ce a făcut al doilea creator nu este foarte clar, dar tentativele sale de a se întoarce în partea noastră de univers au eșuat, pentru că aici te poți întoarce doar dacă ești suflet, altfel ești obligat să rămâi acolo. Un “acolo” care în sfintele scripturi este reprezentat de infern, unde diavolul și creaturile sale (demonii) au fost marginalizați. Și încă o dată descriem ceva ce era descris arhetipic în textele sacre ale unei anumite culturi, cum ar fi de exemplu cea ebraică, dar nu numai.

Al doilea creator, reprezentat în schemă cu C2, face și el o creație mai

modestă și creează extratereștrii fără corp, cei pe care i-am descris de mai multe ori, dar mai ales pe cei limitați să aibă un corp fals pentru a putea să interacționeze cu realitatea noastră, utilizând o marionetă, care este reprezentarea extraterestrului nordic, înalt, cu părul alb, cu șase degete la mâini, îmbrăcat în alb, cu un medalion la gât, caracterizat de simbologia dublului triunghi răsturnat.

Alt extraterestru de acest tip e cel identificat cu monograma Ra (în amintirea zeilor egipteni, de figura cărora este legat), care utilizează ca și corp corpul unui extraterestru care pare o pasăre foarte înaltă, având în loc de nas un cioc și un fel de excrescență sub bărbie (ca al faraonilor egipteni), plus un ipotetic al treilea ochi în centrul frunții. În realitate nu știm nici până în ziua de azi ce este acest al treilea ochi, dar așa ne este descris de răpiți, care își amintesc această pasăre antropomorfă, înaltă de aproximativ patru metri (identificat de noi cu numele de Horus).

Și al doilea creator își folosește creaturile ca mână de lucru pentru a-și recupera partea sufleteasca pe care și-a pierdut-o. Acești extratereștri fără corp încearcă să rămână în viață utilizând partea sufleteasca a răpiților noștri, așa cum am descris în alte articole precedente acestuia.

Obiectivul lor era să construiască un corp sau să utilizeze altul pentru a trece în această parte a universului (lucru care aparent poate fi făcut doar dacă au o a treia dimensiune). În acest fel, extraterestrul fără corp care a găsit un corp îi utilizează partea sufleteasca și încearcă să o integreze în sine însuși. Scopul său final e să treacă aici, așa cum am mai spus, iar apoi să se întoarcă la conștiință, de unde provine primul creator.

Deci și el vrea în primul rând să se salveze și apoi să trăiască și să nu moară fizic.

Poziția omului

Ființa umană se află într-o situație destul de complicată.

Pe de o parte, extratereștrii creați de cel de-al doilea creator, adică extratereștrii fără corp, vin să-i ia partea sufletească, în tentativa de o utiliza, susținând că odată aceasta era a lor și că acum o vor înapoi. Apoi sunt extratereștrii creați de PO, creat la rândul său de primul creator, care vor să păcălească omul pentru a-i lua sufletul, ca să poată trăi etern, iar apoi să elimine umanitatea pentru totdeauna.

Această situație a fost susținută de părțile sufletești ale răpiților, care în timpul hipnozei regresive descriau acest tip de univers. La declarațiile sufletului s- au adăugat declarațiile forțate ale extratereștrilor fără corp care îi parazitau pe

răpiții noștri și pe care reușeam să-i determinăm să interacționeze.
Acești pseudo-demoni se manifestau adesea zgomotos, transformând

ședințele noastre de hipnoză în adevărate ședințe de exorcism pur.
Apoi mai erau și declarațiile diferiților Luxi, paraziții luminoși fără corp,

care susțineau același cadru operativ si apoi erau declarațiile memoriilor extraterestre active (MEA), care ofereau părțile lipsă din acest scenariu.

Erorile făcute

Era evident că în descrierile pe care le făcusem înainte asupra acestui fenomen s-au strecurat doua greșeli importante pe care trebuia să le corectăm. Prima greșeală a fost acela de a crede că primul creator (C1) crease mai întâi extratereștrii și apoi pe PO, ca un produs mai bun, pentru că, față de extratereștrii, pe el l-a creat cu parte sufleteasca. Dar lucrurile nu se petrecuseră așa. De fapt, PO a fost creat imediat (de altfel Biblia susține, destul de curios, că prima creație a fost făcută fără să se treacă prin nici o evoluție, lucru care privește doar în parte și doar pe “omul al doilea”, adică pe noi.
Acest lucru trebuia verificat în vreun fel.

Verificarea nu a întârziat să fie realizată, făcându-i pe subiecți să-și amintească în hipnoză profundă structura fizică al primului corp în care se încarnaseră. Doar câțiva declarau că intraseră în interiorul unui fel de maimuță primara, pe când alții vedeau o ființă foarte înaltă, foarte mare, in fine, un gigant am spune noi dacă l-am vedea in mod direct.

Confirmări ulterioare ale acestui lucru au fost obținute lucrând cu răpiții care se eliberaseră deja de problema răpirii extraterestre. Aceștia, lucrând cu tehnicile de simulare mentală, cum ar fi SIMBAD sau simularea flash (despre care vom vorbi cu altă ocazie), obțineau de la partea lor sufleteasca, întrebând-o direct, exact aceleași descrieri.

PO crease extratereștrii și extratereștrii creaseră al doilea om, adică pe noi.

A doua greșeală pe care o făcusem era să ne gândim că în interiorul corpurilor răpiților era doar partea sufleteasca fugită de la al doilea creator (C2), dar în schimb am găsit și părți sufletești care proveneau de la PO, creat de primul creator, adică de către C1.

O altă ipoteză de lucru se baza pe o serie de hipnoze pe care le făcusem cu ani în urmă, unde se întrevedea ipoteza că PO pusese în corpul unor oameni câteva suflete pe care le monitoriza chiar el, pentru a verifica, ca un “cal troian”, ceea ce creaturile sale, adică extratereștrii, făceau pe la spatele sau pentru a-i fura sufletul.

Noi chiar ne gândeam că dacă extratereștrii ar fi reușit în vreun fel să ia în

mod stabil partea sufletească a oamenilor, mai devreme sau mai târziu ei ar fi ajuns să-l urmărească pe PO prin tot universul, în încercarea de a-i lua și lui partea sufletească de la primul creator, reușind astfel să trăiască etern.

Deci, ne gândeam că PO îi spionează pe extratereștrii cu ajutorul răpirilor și, în vreun fel, ar dori să ajute omul să nu cadă în capcana întinsă de aceștia.

În acest context susțineam că nimeni nu te ajută pentru că vrea cu adevărat să o facă. Adevărul este că cel care vrea să te ajute știe că procesul de câștigare a conștiinței, fiind un proces personal, nu trebuie să fie perturbat. Cu alte cuvinte, extratereștrii buni nu există, sau dacă există nu pot face nimic pentru a te salva, pentru că tu ești cel care trebuie să se salveze singur și să facă experiență pentru a avea cunoștințe și conștiință.

Din acest punct de vedere era clar că în a susține că cercurile din lanurile de grâu (crop circle) fuseseră construite de PO, ne ajutau să înțelegem pe de o parte că PO ne făcea să înțelegem că trebuia să privim în ADN-ul nostru, în copacul vieții eterne, pentru a înțelege ceva din toate cele care ni se întâmplau cu extratereștrii, iar pe de altă parte o făcea pentru că salvând omul se salva și pe el însuși.

Dar ceva nu se potrivea. Dacă totul a fost cu adevărat așa, ar fi trebuit să găsim în răpiți suflete provenite majoritar de la al doilea creator și doar foarte puține părți sufletești derivate din primul creator, deci de la PO. Dar lucrurile nu stăteau așa, pentru că numărul de părți sufletești care derivau de la PO, adică cele care își aminteau că au avut corpul lui la începutul timpului, erau cel puțin 50%.

Erau prea multe ca să fie considerate niște “cai troieni”.

Și mai era încă ceva. Lucrând cu sute de cazuri, ne-am dat seama că subiecții eliberați de răpirile extraterestre, care ieșeau din această problemă utilizând tehnicile noastre, fie prin hipnoză, fie prin simulările mentale, se comportau în două feluri și constituiau două grupuri bine definite. Analizând cu multă circumspecție aceste două grupuri am observat următorul fapt: răpiții care aveau suflet de la al doilea creator scăpau de problemă și nu mai aveau niciun fel de recrudescențe.

În schimb, ceilalți răpiți, cu suflet de la primul creator, erau atacați iar. Chiar dacă aceștia se puteau apăra de atacuri, extratereștrii încercau în continuare să le răpească corpul pentru a lua partea sufletească. Am mai observat că în exercițiile Simbad pe care le făceau răpiții, camera mentală rămânea goală, însemnând că extratereștrii fuseseră eliminați, dar în interiorul acelui spațiu virtual apărea un om înalt, mare, impozant, uneori având barbă și semănând cu un om gigant, făcut parcă din piatră.

Această ființă ori tăcea, ori se exprima față de partea sufleteasca cu afecțiune.

La început partea sufletească considera această figură virtuală ca fiind un fel de tată sau chiar un patron, un creator. Cu vremea însă, părțile sufletești mai istețe observau că această figură exercita un rol de control puternic și constrângere. Această figură, pe care răpiții o recunoșteau ca fiind figura lui PO, dorea să-i convingă să se lase luați de extratereștri și mai dorea să convingă părțile sufletești să se întoarcă la el(PO), (să se întoarcă acasă) la sfârșitul experienței lor pe această lume.

Deci, în baza noilor evenimente trebuia să revedem și să corectăm totul.

Astfel am inițiat un fel de “detașament anti PO”, reprezentat de un grup de răpiți eliberați in parte, în legătură unii cu alții, dar neștiind că fac parte dintr- un grup care avea obiectivul de a înțelege care este adevăratul rol al Primului Om (PO) în toată această poveste.

Astfel am reușit să avem niște conversații cu acest subiect utilizând ca intermediari câțiva răpiți.

La un anumit punct din cercetarea noastră, PO a fost cel care a cerut să discute cu noi, iar asta s-a întâmplat contemporan,într-un interval de 24 de ore, în cazurile a doi răpiți care nu se cunoșteau și nu se cunosc nici până în ziua de azi intre ei.

Hipnoza cu PO

În timpul acestor hipnoze PO spune că este obligat să elimine ființele umane pentru că acestea conțin părțile sufletești și se teme, pentru ca in cazul in care extratereștrii vor reuși să ia definitiv părțile sufletești, acestea vor ajunge la ei.

PO susține că acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori (ref. la distrugerea omenirii). PO zice că a fost necesar să elimine umanitatea pentru că extratereștrii se apropiaseră prea mult de soluția la problema lor, iar PO nu putea permite așa ceva.

Însă discursul lui PO avea puncte slabe. De ce să elimine umanitatea? De ce să nu elimine extratereștrii? PO spune că se teme de extratereștri și că nu știe să se lupte cu ei. PO ne comunică că nu se poate face nimic. Admite că distrugerea omenirii nu este o soluție, pentru că de fiecare dată când provoacă un cataclism, umanitatea iese din el aproape distrusă, dar extratereștrii oricum se apropie tot mai mult de PO, iar mai devreme sau mai târziu acest sistem nu va mai funcționa; dar PO zice că nu are alte soluții disponibile acum.

Auzind discursul lui PO, părțile sufletești se revoltă și încep să aibă un comportament ostil față de el.

În acest fel PO încetează să mai joace rolul părintelui bun și începe să se comporte ca stăpânul ce a decis să elimine umanitatea.

În zilele care au urmat acestor sesiuni de hipnoză, PO încearcă în mod invaziv să îi răpească pe subiecții noștri eliberați, luându-i la el, amenințându-i și folosind o anumită tehnologie le introduce un microcip foarte complex în formă de ciorchine, care se aplică în interiorul crierului pe emisfera dreaptă, apoi pe stânga, legându-le pe acestea două cu un al treilea element.

PO nu era figura care să-și dorească să ajute umanitatea. PO vroia altceva.

În tehnica Simbad această figură nu putea fi eliminată cu tehnicile folosite în mod normal împotriva extratereștrilor. Visele răpiților arătau arhetipic o figură a unui PO bun, care iubește partea sufletească și pe care vrea să o protejeze, iar ea trebuie să se întoarcă la tatăl său, adică la el.

Legătura cu PO la nivel hipnotic era posibilă pentru că PO era în interiorul răpitului, ca și cum ar fi fost al nu știu câtelea parazit pe care trebuia să- l înfrângem.

Nu părea să fie doar o comunicare directă cu el, ci ceva mai mult.

Înainte să găsim o soluție trebuia să înțelegem de ce se întâmpla asta și ce dorea cu adevărat acest PO.

Apoi soluția a venit singură. Trebuia doar să ne gândim foarte bine, pentru că aveam totul în fața ochilor. Aveam toate elementele pentru a înțelege, trebuia doar să facem legăturile.

Primul Om și greșeala sa

Când primul creator (C1) l-a creat pe PO, a făcut-o pentru a face experiență prin el. Ca să nu moară, construiește un prim om cu suflet, dorind ca acesta să moară. De fapt, moartea este singura experiență pe care trebuie să o facă sufletul prin intermediul corpului fizic. Sufletul nu știe ce înseamnă moartea și misiunea sa este să trăiască și apoi să moară într-un corp fizic. Sufletul fiind imortal, va înțelege astfel ce înseamnă a începe și a termina, a se naște și a muri, două concepte care ei îi sunt total necunoscute.

Asta îl va ajuta pe creator să înțeleagă ce înseamnă să nu fim eterni. Cum conștiința i-a creat pe cei doi creatori pentru a face experiența morții, aceștia îi deleagă pe alții să o facă, și, în acest sens, primul creator îl deleagă pe PO să facă experiența pentru el. Dar PO decide să devină imortal și refuză să facă această experiență. PO face același păcat pe care-l face și creatorul său. Un păcat de trufie, dorind să devină precum creatorul său. PO este imortal. Chiar el ne spune că are un singur corp care există în trecut, în prezent și în viitor. PO decide să

folosească creaturile construite de extratereștri pentru a face experiența morții. Acea experiență pe care nu a reușit să o obțină utilizându-i direct pe extratereștri, creaturile sale, vrea să o facă pe oameni.

Cu alte cuvinte, PO își constrânge părțile sufletești să intre și să trăiască în om, să facă experiența morții, ca apoi să ia cu forța partea lor sufletească și să o închidă în el pentru totdeauna.

Noi vom fi constrânși să murim pentru că PO vrea să trăiască pentru totdeauna.

PO folosește mâna de muncă extraterestră pentru a obține acest rezultat; pe de o parte le-a promis extratereștrilor – creaturile sale – o recompensă sufleteasca (sufletul celui de-al doilea creator), dar în realitate îi va înșela în stil mare la sfârșitul jocului, pentru că extraterestrul nu și-a dat seama că lucrează pentru un șef mincinos, care se gândește doar la interesele sale. Prostul de extraterestru face munca murdară a lui PO.

Acum înțelegeam cum stau lucrurile în realitate. PO nu se teme de extratereștri, ci îi folosește pentru proiectul său final. Extraterestrul cunoaște doar o parte din proiect. I-am spus acelui parazit luminos aparținând grupului Luxilor, mai mult în glumă și pentru a-l provoca, că ierarhiile superioare pentru care lucrează îl păcălesc. Luxul a tăcut și apoi a recunoscut că nu s-a gândit la această posibilitate.

Acum înțelesesem cine erau ierarhiile superioare la care se refereau extratereștrii.

Ierarhiile superioare sunt de fapt Primii Oameni (PO) !

Primii Oameni nu vor să-l ajute pe om să se salveze de extratereștrii. Asta pentru că ei știu prea bine că în cazul în care oamenii îi vor învinge pe extratereștri, oamenii vor deveni viitorul universului. De fapt, omul își respectă sufletul, care este și a lui PO. El a acceptat de mult timp să moară și nu vrea să-și încătușeze propriul suflet. Omul știe că nu există moartea, ci numai corpul fizic moare, care de altfel e artificial, virtual, mort, atunci când nu are conștiință. A constrânge sufletul să stea blocat în propriul corp înseamnă să blochezi conștiința, să îngheți universul. Omul este viitorul universului, nu PO.

Pe de altă parte, PO nu vrea ca extratereștrii să învingă și să ia sufletul, pentru că ei ar deveni ca și creatorul lor și mai ales pentru că ar lua și sufletul “lui”, căci în interiorul nostru este și sufletul lui PO, în afară de cel a celui de-al doilea creator. Atunci nu trebuie să învingă nici omul, dar nici extraterestrul, și între cei doi certăreți PO se bucură. Omul construit așa era folosit ca și capcană

pentru suflete. Sufletele lui PO ajungeau în interiorul omului, asta fără ca extratereștrii să știe ceva, aceștia crezând într-o primă fază că în interiorul oamenilor sunt doar suflete provenite de la al doilea creator (C2).

Apoi PO ar fi luat tot, i-ar fi distrus atât pe oameni cât și pe extratereștri, devenind asemenea creatorului său. Bineînțeles că PO îi vorbește de rău pe extratereștrii în fața oamenilor și pe oameni îi vorbește rău în fața extratereștrilor.

Acum totul se potrivea cu declarațiile obținute de la părțile sufletești, care își aminteau ce le făcuse PO, înșelându-le, făcându-le să creadă că PO era creatorul, dar abandonându-le în această parte de univers, în corpuri unde sufletele nu vroiau deloc să stea.

Când sufletul înțelege asta, furia sa devine nemărginită și în acest moment începe ultima luptă. Lupta în care sufletul încearcă să scape de legăturile puternice pe care le are cu PO. Dar vom reveni mai târziu asupra acestei lupte.

În acest punct creația părea un eșec total. Cel de-al doilea creator își pierduse imediat sufletul și poate că și el s-a gândit să-și ia partea sufletească înapoi, pentru că aceasta fugise, evitând în acest mod să se lase înlănțuită. În schimb, primului creator i-a mers mai bine, reușind să-l facă pe PO, iar acesta a făcut restul. Un dezastru.

Reconstituirea protoistorică a realității

Acum puteam să reobservăm reconstituirea noastră și să înțelegem mai bine toate pasajele descrie în ea. Se schimbase harta teritoriului și schema pe care o propusesem înainte ni se părea că este altceva.

Ei bine, întrucât noi susținem că nu în istorie, ci în mit este scris tot – tot ceea ce s-a întâmplat și se va întâmpla, din simplul motiv că în mit omul descrie inconștient, citind în grila holografică, ceea ce există în prezentul etern al realității holografice, pe care am descris-o într-o altă lucrare – am căutat chiar în mit urme ale acestei liste de evenimente.

Astfel am început să cercetăm mitul creației. În esență, miturile creației sunt toate la fel, dar ne interesau în special miturile marilor civilizații, începând cu grecii, trecând prin lumea ebraică, ajungând la egipteni, oprindu-ne în Mesopotamia și Babilonia, și terminând cu valea Indusului.

În acest punct trebuie să oferim o informație pe care am primit-o de la mai mulți răpiți eliberați sau nu. În multe dintre aceste cazuri partea sufleteasca a acestor subiecți vorbea o anumită limbă, prin intermediul fenomenului de xenoglosie. Această limbă era ebraica. Noi nu înțelegeam de ce, dar trebuia să încercăm să dăm o explicație acestui fenomen.

Aveam răpiți care scriau inconștient în ebraică, necunoscând această limbă și pe care nu o studiaseră niciodată. Erau persoane care scriau cu caractere asemănătoare sau la fel cu limbile proto canaanite, dintre care cea mai importantă este aramaica. Aceste lucruri ne-au determinat să ne mutăm atenția pe cărțile religiei evreiești și atunci l-am recunoscut pe PO în figura lui Adam Kadmon, personajul despre care vorbește Tora.

Dar cine era această figură a primului om creat de dumnezeul evreilor – JHWH?

Adam Kadmon, omul primordial

Adam Kadmon este o figură a înțelepciunii mistice ebraice, asociată cu prima Creație, cu evoluția sa și cu al semnificației originii sale, închisă între elementele dezvoltării sale. După exegeza ebraică, omul, ultimă creatură creată, e cea mai completă din toată Creația, și ca atare conținând astfel din punct de vedere ontologic toate elementele spirituale și materiale a celor precedente; pentru propria completare este creatura cea mai devotată totalității cunoașterii înțelepciunii divine.

După această teorie, omul este esența totalității, este expresia Lumii Superioare și a Lumii Inferioare, fiind astfel posibil să se cunoască fiecare aspect al realității doar acordând atenție creaturii om.

Deci, Adam Kadmon este arhetipul totalității creative, precedentă terminării creației. Din acest motiv i se asociază primordialitatea și se vorbește despre Adam Kadmon, expresie ebraică care înseamnă om primordial sau om suprem – asemănător și legat de acest principiu e cel al Sephiroților.

Adam Kadmon este primul dintre partzufimi (personificări sau ipostaze ale divinului) care s-a manifestat în golul chalal (rezultatul contracției – tzimtzum – “luminii infinite a lui Dumnezeu” – sau Ain Soph).

Este importantă asemănarea dintre omul suprem și Kohen Gadol: în învățăturile Cabalei ambele figuri au o conotație de natură spirituală speculară, de reflecție, una corespunzând celeilalte. Cabala descrie multe dintre detaliile conform cărora înainte ca Domnul să-i sufle omului spiritul în nări, sufletul lui Adam era unit cu al Evei înainte de naștere sau formare: de fapt, ni se arată că

fiecare copie este uniunea celor două suflete pentru care Domnul a prestabilit deja întâlnirea în cursul vieții de după naștere.

Conform textelor religiei ebraice, după moarte sufletul oricărui om se întâlnește cu Adam; acesta pare să-l certe pe Adam pentru primul său păcat, păcat care a adus moartea în lume; si pe care primul om îi reamintește singur: adică fiecare moare pentru propriile păcate: trimiterea textuală este și în cartea lui Ezechiel 18,4.

Cu alte cuvinte, sufletul se reunește cu figura lui PO, adică cu Adam Kadmon, și îi amintește de păcatul său original. Exact cum se întâmplă în reconstituirea noastră.

Deci există doi Adam, iar ei sunt foarte diferiți unul de altul. În Zohar este raportat că Adam, adică al doilea om, este creat cu praful din Templul din Ierusalim: apoi Dumnezeu (adică extratereștri n.a.) a amestecat cele patru vânturi cu cele patru elemente și a dat viță unei opere minunate, exact Adam; Adam are și un element spiritual celest, sufletul, extras chiar din Templul Celest din Ierusalim al Lumii Superioare: astfel, în structura sa omul posedă atât elemente ale Lumii de Sus cât și elemente ale Lumii de Jos.

Biserica ebraică mereu zice că Adam putea vedea cu vedere divină toate generațiile de Tzadikim din istorie, adică pe cei drepți.

Este adevărat că răpiții noștri, după ce au devenit conștienți de ei, au putut să-ți acceseze toate viețile din toate corpurile lor, chiar și fără ajutorul hipnozei.

Înălțimea lui Adam Kadmon ajunge de la pământ și până la cer, el putând străbate lumea dintr-o parte în alta mulțumită luminii celeste create de Dumnezeu.

Adam Kadmon, Marele Prototip de Om, conține nouă suflete care sunt total integrate. După căderea în dizgrație, când vălul eteric al Pământului a început să- și micșoreze cortina vibrațională ca și consecință, originalul Adam Kadmon și-a împrăștiat cele nouă suflete-matrice în regiunile acestui univers (numărul nouă e arhetipic n.a.).

Adam Kadmon și conceptele paralele:

Pleroma: Gnosticism

Mintea lui Dumnezeu:
Proclus. http://www.kheper.net/topics/Neop latonism/Proclus-henads.htm

Superminte: SriAurobindo http://www.kheper.net/topics/Aurobindo/Superm ind.htm

Realitate sugerată: Manifestul Absolut

Zoharul subliniază că Ain Soph-ul animă toată lumea sephirotică, pentru că nu este posibil să ne gândim că sephiroții sunt deconectați unul de altul. În ceea ce privește organismul lui Dumnezeu, sephiroții sunt un tot inseparabil. Nu sunt “locuri” ale divinului, ci “lumi” în care divinul se manifestă oamenilor.

După unii cabaliști (cei ce susțin Cabala Luriană) această viziune pare mai bine structurată și se prezintă ca și concepție despre Adam Kadmon, omul primordial, foarte diferit de Adam Rishon – cel de-al doilea om. Adam Kadmon este prima manifestare a lui Ain Sophului, spiritul său vital (Nefesh) și e constituit din așezarea concentrică a sephiroților, pe când sufletul său (Ruah) este constituit din așezarea lor verticală.

În Sefer Yetsirah este dezvăluită creația Lumii. Se spune, într-un stil incomparabil și netraductibil, că Dumnezeu cel Viu (PO) creează Universul său prin Sefar și Sefer, iar Sippur, adică prin intermediul Verbului și a Numărului. Louria precizează că lumea se naște datorită unui gest de pliere, sau contracție a sa însuși – tsimtsoum – din partea lui Dumnezeu (Conștiința): spațiul gol reușind astfel să se contureze și aici apărând Creația.

Rabinul Berekhya spune că înainte de Creație Gândul Suprem a emis o puternică lumină radiantă. Pentru Zohar, însa, totul se naște când Bătrânul Zilelor, Cel Ascuns, Cel Necunoscut, Cel fără de început și sfârșit, a decis să dea o limitare propriei nemărginiri. “La un moment dat a întins în fața sa un văl, prin intermediul căruia a început să deseneze Regatul său.”.

Sefer Yetsirah (Cartea Formării) este considerat cel mai vechi tratat cabalistic de cosmogonie și cosmologie. Scrierea sa este atribuită patriarhului Avraam sau tatălui său. Ajungem să aflăm și că, pornind de la Punctul Suprem și mergând prin toate nivelele Creației, totul nu este altceva decât un reacoperământ a ceva superior care se suprapune. Creierul, învelit într-un acoperământ ca într-o carcasă, este chiar el însuși carcasa, învelișul unui alt creier superior. Din acest motiv el este doar un acoperământ pentru creierul superior.

Cabala vorbește de existența a trei suflete. Corpul fizic al omului acționează ca suport al unui alt suport care este sufletul vegetativ. Se numește Nefesh și este treapta inferioară sau principiul vital (este vorba despre acea entitate din noi pe care noi am identificat-o ca fiind Spiritul n.a.). Este sufletul inactiv. Nefesh este suportul pentru corpul fizic, pe care-l alimentează. Dar la rândul său, Nefesh funcționează ca substrat pentru altă structură, numită Roua’h. Iar acesta este un stadiu intermediar. Este principiul spiritual, sufletul în stare veghe (acea parte pe care noi o identificăm ca fiind Sufletul n.a.).

Însă e bine să precizăm că Nefesh și Roua’h nu sunt esențe de calități diferite sau neomogene, mai degrabă complementare, având în vedere că una nu poate exista decât însoțită de cealaltă. Roua’h e suportul nivelului superior numit

Nestamah, care e sufletul în sensul propriu al cuvântului.
Acesta este conceptul care a fost foarte intens discutat și care a stârnit multe

polemici, și care încă mai stârnește, pentru că în Cabală se afirmă foarte clar că anumiți oameni nu îl poseda, nu au suflet, (acesta este sufletul multiplu a lui PO n.a.).

“Meditează la diversele planuri ale spiritului uman, predică Rabinul Simeon bar Yo’hai, și vei descoperi misterul Eternei Înțelepciuni. Pentru că aceste grade ale spiritului uman au fost modelate chiar de ea, după imaginea Misterului Suprem.”

Conform Cabalei, tot ce este pe Pământ oglindește fidel ce este Sus. “Nu există nimic în lumea asta inferioară – afirmă Rabbi Yits’haq – care să nu aibă propriul omolog care îl guvernează în cea superioară. “. În acest fel se pun în mișcare lucrurile aici, pe Pământ, astfel, în mod automat sunt atrase în acțiune și forțele superioare corespondente, care administrează tot. De aceea Rabbi Elé’azar vorbește despre existența a două lumi: una ascunsă și una manifestată, dar care în realitate contribuie la constituirea unei singure lumi. (din A. D. Grad, “Iniziazione alla Kabbalah ebraica” Ed. MEB)

Deci există un suflet și un spirit. Există un Prim Om numit Adam Kadmon, acesta conținând mai multe suflete pe care le gestionează într-un anumit fel și pe care la sfârșitul timpului și le ia înapoi. Sunt două universuri, dintre care unul ne este ascuns nouă (cel al celui de-al doilea creator). Adam Kadmon are un suflet al sufletelor, care se numește Nestamah. Toate acestea noi le confirmam din hipnozele noastre regresive.

Ne revenea în minte o întrebare de pornire. Dar de ce sufletele (Roua’h) ale răpiților noștri care proveneau de la PO prefereau să vorbească ebraica? Dar înainte să răspundem la această întrebare am descoperit ceva extrem de fascinant. Desenând la calculator organigrama Genezei nu ne-am dat seama că desenasem ceva foarte familiar. Observând desenul nostru de departe am realizat că nu făcusem altceva decât să desenăm Cabala ebraică.

 Baza gândirii cabaliste este Biblia ebraică sau Tanakh (acronim pentru “Torah, Profeți, Scrieri”). Seculara exegeză a Tanakh-ului era deja inclusă în halakháh (prezentata in cazurile judiciare), în haggadáh (sub formă narativă), în cele două Talmudím, în babilonia, în Ierusalimși în multele midrashím, și care pusese deja, de secole, în centrul vieții israeliene interpretarea textului sacru. Nașterea viziunii cabaliste este datată în vremea publicării cărții Zohar (splendoare), publicată în jurul sec. XIII, sau la precedentul Sépher Yetziràh (Cartea Formării), care însă, după unii, este o operă mai mult exegezică decât filozofică, atribuită lui Avraam sau tatălui său, în jurul anului 1200 î.e.n..

Cabala înseamnă multe lucruri și niciunul din ele. Unul dintre lucrurile pentru care Cabala este, este reprezentat de descrierea copacului vieții, dar și mai bine, copacul existenței Universului creat, care conține în interiorul său și Creatorul.

Există trei tipuri de Cabală, sau mai bine, trei moduri de a descrie acest cuvânt.

Există Cabala ebraică de care ne ocupăm noi, Cabala grupurilor ezoterice (cum ar fi ermeticul Ordin Golden Down ) și masonii Cabalei napolitane, care caută prin intermediul unei numerologii de derivație populară numerele la loto.

http://www.kheper.net/topics/Kabbalah/Kabbalah.htm

Copacul vieții

În diagrama centrului se află coloana echilibrului pe care-l dă Keter, prin Tiferet și Yesod, și ajunge la Malkhut. La stânga și la dreapta lui Keter pornesc alte două coloane: cea a Grației , prin Hochmah, Hesed și Netzah; cea a severității ieșind prin Hod, Ghevurah și Binah.

Cele XXII căi

Cei 10 sephiroți sunt legați între ei de 22 de drumuri, asociate cu literele alfabetului ebraic. La diferiți autori sunt prezentate moduri diferite de asociere. Cea mai răspândită susține că alef pornește de la Kether în direcția lui Chochmah și se termină cu tav , care este între Yesod și Malkhuth. Cele 22 de drumuri și cei 10 Sephiroți formează împreună cele 32 de căi despre care vorbește Sépher Yetziráh.

Alte reprezentări ale Sephiroților

În anumite manuscrise renascentiste din sec. XVI, diagrama Sephiroților, ca emanație divină, se multiplică la rândul său la nesfârșit. Această reprezentare se găsește în textul “Otzrot chayyim (Comorile vieții)” de Chayyim Vital.
*Vezi și Giulio Busi, Mantova e la Qabbalah (Skira, 2001).

Cele patru lumi

La începutul sec. XIV în creație începuseră să se distingă patru lumi: ‘Atzilúth (lumea emanației), Beri’à (lumea creației), Yetzirà (lumea formelor) și ‘Asiyá (lumea producției sau a fabricației). Cu aceste nume se indică variația tipului de influență a sephiroților. Lumea lui ‘Atzilut, care este cea mai apropiată de Dumnezeu, este guvernată numai de forțe imateriale. Componenta materială se intensifică cu cât ne îndepărtăm de Emanator. Până la urmă, Emanatorul nu este altceva decât ceea ce noi am numit iluminator în articolele noastre precedente.

Deci, dincolo de comparații și confuzii, vom încerca să demonstrăm că viziunea descrierii evenimentelor, obținute de noi prin intermediul conversațiilor cu sufletul, fie în hipnoză, fie utilizând simulările mentale, nu este altceva decât

descrierea Universului prin intermediul descrierii culturii ebraice

Versiune tradițională

Versiune Cabalistică Golden Dawn

Semnificații

Corespondențe pe corp

Corespondență astrologică

Imagine magică

Arhetipuri După Jung

Keter

1. Kether

Coroană

Coroană

Prima mișcare, (Dumnezeu), [Neptun]

Bătrân venerabil, văzut din profil

Capul lui Dumnezeu, Dumnezeu, II Sinele

Hokhmah

2.Chokmah

Înțelepciunea

Partea stângă a feței

Stele fixe [Uranus]

Înțeleptul om bătrân

Yang, polaritate masculină, spiritul

Binah

3. Binah

Incognoscibilul

Partea dreaptă a feței

Saturn

Marea Mamă

Yin, polaritate feminină, sufletul

Daat

Daath

Cunoașterea

Al treilea ochi

Pluto

Sufletul, Aerul

Hesed

4. Chesed

Generozitatea

Brațul stâng

Jupiter

II Rege așezat pe tron

Gevurah

5. Gevurah

Forța, Puterea

Brațul drept

Marte

II Luptător

Tiferet

6. Tiphereth

Viziunea celuilalt sine

Inima, pieptul

Soare

Il Copilul, Il Rege, Il Dumnezeu sacrificat

(ex Christos)

Spiritul, Focul

Netzah

7. Netzach

Emoții și spontaneitatea

Gamba stângă

Venus

Hod

8. Hod

Intelect

Gamba dreaptă

Mercur

Yesod

9. Yesod

Planul astral, Inconștientul

Organele genitale

Luna

Hermafroditul

Mintea, Apa

Malkut

10.Primul om devine Malkuth

Realitatea fizică virtuală

Picioarele, anus

Pământul

Copilul

Corpul, Pământul

Doar observând acest tabel comparativ, cu diverse simboluri legate de Sephiroții Cabalei putem observa cum arhetipic, imaginile sugerate de simboluri reprezintă foarte bine multe dintre personajele teatrului nostru universal. Conștiința devine astfel Coroana, cei doi creatori sunt imaginea femininului și masculinului, adică imaginea dualismul primordial.

Primul Om devine Regele așezat pe tron, pe când în partea opusă Gevurah – Luptătorul Întunecat – reprezintă prima creație al celui de-al doilea creator, ființa fără corp care va crea extratereștrii fără corp, reprezentați de Hod.

În acest context Daat reprezintă Sephirorul invizibil, adică a unsprezecea reprezentare, care se poate scrie și reprezenta doar dacă ai Conștiință. Este vorba de partea sufleteasca a celui de-al doilea creator C2. O poți vedea și poți fi conștient de ea doar dacă știi că există. Ea nu ar trebui să existe în această parte a universului creat, ci ar trebui să fie pe partea cealaltă, cu cel de-al doilea creator. Hod și Netzah sunt extratereștrii cu corp și fără corp.

Tiferet este reprezentarea omului cu suflet, unde Yesod e omul cu spirit dar fără suflet, iar Malkut este doar găoacea goală, miticul Golem, care de unul singur nici măcar nu știe că există, copia pe care extraterestrul i-o face răpitului.

Acum putem să reconstituim cu aceste elemente Cabala noastră.

După cum se poate observa din reconstituirea noastră, aceasta se suprapune exact cu reprezentarea Cabalei ebraice, dar trebuie făcute niște deosebiri importante. În desenele Copacului Vieții făcute de tradiția ebraică, pe care noi îl numim în mod mai corect Copacul Existenței, se va putea observa că există nenumărate variante derivate din tema originală. Mai ales că sunt anumite desene care îl conțin pe Daat, pe când altele îl exclud din reprezentarea finală.

Semnificația acestei excluderi este justificată de discursuri mai degrabă vagi și incomprehensibile pentru majoritatea experților lumii rabinice. Trebuie luat în considerație faptul că interpretarea cabalei nu este clară nici celor care au propus-o pe baza textelor originale deosebit de ermetice. Noi însă știm ce înseamnă “ascuns” pentru că interpretarea noastră nu permite niciun dubiu.

Sufletul celui de-al doilea creator nu ar trebui să fie aici, dar pe de altă parte nimeni nu știe că acesta există. Știe doar dacă persoana respectivă are Conștiință. Un alt aspect care stârnește confuzie este legat de numărul legăturilor dintre Sephiroți. Uneori acestea par să treacă ba prin spatele altor legături, ba par să fie poziționate toate pe același plan, iar asta se întâmplă pentru că structura Sefirah- ului este tridimensională, așa cum noi am reconstituit-o, dar nu numai asta. Aceste legături după tradiție trebuie să fie un număr exact care să corespundă lui 22. În legătură cu asta Torah e foarte clară. Pentru că sunt 22 arhetipurile originale, 22 sunt cărțile de Tarot pe care Dumnezeu Toth le-a dat umanității și care corespund cheii de lectură a unei ipotetice cărți de-a lui Toth care s-a pierdut, care altceva nu

este decât reprezentarea egipteană a aceleiași Cabale de Luria.
Și sunt 22 arhetipurile (Autiuth), matrițele descrise în Sépher Yetziráh, cu

care tipograful (Dumnezeu) a creat Universul.
Deci, aceste matrițe sau, mai bine spus, aceste 22 de operații de bază cu care

este creat universul, reprezintă și toate interacțiunile posibile între componentele Cabalei. În acest context anumite interacțiuni par să nu existe, pe când altele sunt reale. Cunoașterea existenței lui Daat ne permite să înțelegem ceea ce până acum pentru cabaliști nu era clar: interacțiunea pe care Daat o are cu Al Doilea Creator, din care provine, și interacțiunea pe care o are cu omul cu suflet (Tiferet), unicul corp care o poate lua cu sine.

Reconstituirea copacului existenței făcută de noi este singura care poate explica profund toate aceste interacțiuni pe baza scenariului extraterestru, reconstruit și propus de noi în toți acești ani de cercetare. Dar astfel ne dăm seama că interacțiunile evidențiate de noi sunt 23. Deci mai există o interacțiune în plus. Unica interacțiune în plus, care există efectiv în contextul nostru, este cea dintre omul Golem și extraterestrul fără corp. Omul Golem a fost cu adevărat creat și manipulat de către extraterestrul cu corp, care apoi a dezvoltat omul cu spirit, și, în final, pe cel cu suflet și cu spirit.

În acest context, extraterestru fără corp nu avea nicio posibilitate și niciun interes, nici să creeze un corp și nici să interacționeze cu acesta. Vă amintim că, după reconstruirea noastră, unul dintre motivele pentru care Al Doilea Creator își pierde sufletul și a treia dimensiune este acela că a plecat în altă parte a Universului Creat. Pierde astfel posibilitatea de a fi corp, și deci să se lege de suflet prin intermediul ADN-ului său (o altă viziune arhetipică a copacului vieții nu al existenței).

În unele versiuni ale copacului Sephiroților, fie această legătură, fie cea dintre extraterestrul cu corp și Golem nu sunt reprezentate. În realitate nu extraterestrul a creat Golemul, ci doar l-ar fi modificat utilizând genetica și transformând un Neanderthal în Cro-Magnon.

Rolul Golemului

Golemul e reprezentarea unui corp viu dar cu conștiință puțină, pentru că e lipsit de suflet și spirit. Acesta este construit ca ființă vegetală la începutul creației, când toate lucrurile sunt create. Deci este o legumă. Din acest motiv, în viziunea noastră tridimensională nu este așezat sub coloana centrală, cea a oamenilor vii cu conștiință, pentru ca aceștia erau spirituali sau cu suflet. Atunci acesta nu poate fi așezat sub coloana centrală, ci ar trebui să fie proiectat în față.

În viziunea frontală a reconstituirii cabalistice a copacului Existenței nu ne dăm seama de asta, dar devine evidentă dacă analizăm de jos, în 3D, copacul nostru al Existenței.

Dacă nu am face așa, am pierde o altă informație importantă.

Noi știm că informațiile incluse în viziunea cabalistică sunt cuprinse și în texte mult mai vechi, cum ar fi de exemplu Merkaba, care are origini pre-egiptene.

Contrar Cabalei, ale cărei studii sunt constituite îndeosebi din analizele rabinului Luria, în cazul Merkabei ajungem să avem un tablou mult mai detaliat în legătură cu acest subiect, deși a rămas foarte puțin din această tradiție care a căzut în mâinile unor personaje ignorante, gen new age, care inventează tot și contrarul la tot, doar pentru a face bani vânzând o filozofie de viață, care în realitate, la origine, nu avea nimic de-a face cu ideea de a fi “vândută”.

 Unul dintre puținele aspecte care se refac după Merkaba este descrierea omului care seamănă cu trei tetraede, dintre care, cel central este nemișcat, iar celelalte două se află în rotație sincronică, unul în sensul acelor de ceas și celălalt în sens contrar.

Dincolo de considerentul că popoare atât de vechi ar fi putut avea o viziune extrem de geometrică și sincronică față de ființa umană, nu putem să nu observăm că tetraedele pot fi asimilate cu reprezentarea suflet – minte – spirit.

Deci trebuia să găsim această informație și în copacul Existenței și asta se întâmplă doar dacă punem Golemul pe același plan geometric al celor doi creatori, dar nu pe axa Conștiinței.

În revizuirea noastră grafică, scoțând în evidentă cele trei tetraede descoperim că este posibil să construim astfel de tetraede doar dacă Sephirotul care corespunde Golemului este postat nu sub coloana conștiinței, ci în fața ei. Cele trei teraede sunt reprezentarea sufletului, a minții și a spiritului, dar două sunt legate prin Sephirotul care îi corespunde lui Daat, Cunoașterea, și

sunt de fapt teraedele care ar reprezenta spiritul și sufletul, pe când cel fix ar fi teraedrul cel mai jos, cel care ar reprezenta prezența minții.

Deci, Golemul ar avea corp și minte, dar nu ar avea suflet și spirit.

Acesta îl reprezintă fie pe primul hominid viu, pentru că are un soi de minte, deci cu conștiința minții, dar asemănător cu o legumă care dacă abia dacă își dă seama că poate ar exista. Pe de altă parte, Golemul este adevărata reprezentare a corpului copiei răpitului. Copia nu are emoții, nu are amintiri, dacă o întrebi în hipnoză cine este va deveni confuză și îți va răspunde cu cel mult o siglă numerică. În hipnoză copia nu poate să-și amintească nimic din existența sa și nu deține conceptul de sine.

Dar ce este Golemul pentru cultura ebraică? Să citim niște pagini din Wikipedia:

“După părerea multora, Golemul (ebr. גםלו )e o figură imaginară a mitologiei ebraice și a folclorului medieval. Termenul probabil că provine din cuvântul ebraic gelem care înseamnă “materie brută”, sau “embrion”, termen prezent în Biblie (Vechiul Testament, Psalmul )139:16pentru a indica “masa care încă nu are formă”, pe care evreii i-o atribuie lui Adam înainte să-i fie insuflat sufletul.

În ebraica modernă golem înseamnă și robot. Conform legendei, cine ajunge să cunoască anumite arte magice poate fabrica un golem, un gigant de argilă, puternic și ascultător, care poate fi folosit ca servitor angajat să rezolve munci grele și mai poate fi folosit ca apărător al poporului ebraic față de persecutorii săi. Poate fi evocat prin pronunțarea unei combinații de litere alfabetice.

Se spune că Golemul a fost format prin textul Sefer Yetzirah: asta reiese din cunoașterea lui Avraam și se distinge din explicația secretelor alfabetului ebraic, a Sephiroților ce au legătură cu anatomia corpului uman, cu planetele, cu lunile, zilele și semnele zodiacale: aceste trei figuri -omul, lumea și anul – reprezintă trei mărturii complete. Maestrul care ar fi vrut să facă un Golem, așa se povestește, se folosea de litere, mișcându-se în jurul formei de argilă de un anumit număr de ori, în corespondență cu toate figurile citate în Sefer Yetzirah.

Golemul era dotat cu forță și rezistență extraordinare, executând perfect ordinele creatorului său, față de care devenea un fel de sclav, dar era incapabil să gândească, să vorbească și să simtă vreo emoție de orice natură, pentru că nu avea suflet și nicio magie făcută de om nu ar fi fost capabilă să-i ofere unul.

În cronica sa, Ahimaaz ben Paltiel, cronicarul medieval al sec. XII, povestește că în sex IX, un rabin, Ahron din Bagdad, descoperă un golem la Benevento, un băiat căruia îi fusese oferită viața eternă prin intermediul unui pergament. Tot la sfârșitul sec. IX, după cronica lui Ahimaaz, în orașul Oria erau niște înțelepți evrei capabili să creeze un golem, dar care au încetat să mai practice această activitate după o avertizare divină.

Se povestește că în sec. XVI un mag european, rabinul Jehuda Löw ben Bezalel din Praga, a început să creeze golemi pentru a-i folosi ca servitori, plăsmuindu-i din argilă și trezindu-i scriind pe fruntea lor cuvântul “adevăr”(în ebraică אתמ[emet]). Însă exista un inconvenient: golemii creați așa deveneau din ce în ce mai mari, până când îi era imposibil să se mai folosească de ei: magul decidea din când în când să se descotorosească de ei, transformând cuvântul de pe fruntea lor în “moarte”(în ebraică מת[met]);dar într-o zi a pierdut controlul unui gigant, care a început să distrugă tot ce ăi ieșea în cale.

Golemul, nu ca zeitate, ci ca un fel de înger, a cărui natură este secretă în Cabala, însă creat de maestrul care era capabil să unească puterea spirituală la Voința lui Dumnezeu, se spune că acționa și ca apărător a unor comunități ebraice din Europa Orientală. Recăpătat controlul asupra situației, magul a decis să înceteze să se mai servească de golemi și i-a ascuns în mansarda Sinagogii Staronova, în inima vechiului cartier ebraic ,unde, conform legendei, s-ar afla și în ziua de azi.”

Deci, un adevărat supersoldat, în acord perfect cu ipotezele noastre.

Înseamnă că Golemul nu e reprezentat simbolic doar de copia răpitului, care probabil este utilizată ca supersoldat de către militari sau ca și corp pentru diverse ființe extraterestre. Golem e și micuțul Gri, numit EBE (entitate biologică extraterestră), fidelul și stupidul servitor al forțelor extraterestre.

Straniu animal care primește ordine de la superiorii săi, nu înțelege ce se întâmplă când un răpit, în timpul unei răpiri, face ceva care nu e prevăzut în canoanele normalității comportamentale ale oamenilor. Sărmana creatură este în mâinile unui patron care l-a creat genetic și care îl folosește pentru a face pe răpiții noștri munca murdară, în locul său.

Oamenii ar vrea să creeze acești roboți în viitor, de la care să ia organe pentru necesitățile lor, pentru a le face curat în casă, să-i trimită la război, să-i folosească pentru raporturi sexuale: să-i trimită în locul lor la muncă, adică să creeze o lume de roboți, perpetuând astfel eroarea lui PO (Primul Om, Adam Kadmon), care creează extratereștri amorali, care creează un om la fel de anormal, care încearcă să învie o imaginea de-a sa fără conștiință, căreia să-i transfere toate responsabilitățile dorințelor sale psihotice nerezolvate…

Cele patru lumi

Cum am mai spus și înainte, Cabala descrie patru nivele de conștiință sau patru lumi:

· Atzilúth (Lumea emanației)
· Beri’à (Lumea creației)
· Yetzirà (Lumea formelor)
· Asiyá (Lumea producției sau a fabricației)

Lumea Atziluth, care e cea mai apropiată de Dumnezeu (Conștiința), este dominată doar de forțe imateriale. Componenta materială se intensifică cu cât ne îndepărtăm mai mult de Iluminator.

Conștiința și cei doi Creatori fac parte din prima lume, numită și emanație. Adevărata creație a fost lăsată pe seama lui Adam Kadmon și a unui eventual corespondent derivat din cel de-al doilea creator. O ființă pe care noi nu o cunoaștem și pe care am identificat-o în interpretarea lucrurilor din copacul nostru

în 3D cu un semn de întrebare. În Yetzirà există creaturile create, deci extratereștrii cu corp, fără corp și oamenii cu suflet. Apoi există lumea fabricației, de care aparțin Golemul și omul cu spirit, dar fără suflet.

Deci, Cabala, pe lângă a fi reprezentarea situației omului versus extratereștri și creații, reprezintă o fotografie fără timp, un tablou al realității care ne spune nu numai ce s-a întâmplat, dar și ce se va întâmpla.

Pe când fenomenul Creației coboară de sus și e descris de cele două coloane laterale ale arborelui sephirotic, omul, care se află în mijlocul Creației, urcă iar pe coloana din mijlocul arborelui sephirotic. Din acest punct de vedere, ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla se rezumă la următoarea paradigmă. Creația i-a construit pe cei doi creatori, care au dat naștere la niște subcreații, mai mult sau mai puțin norocoase, motivate să devină imortale și să-i imită pe Zeii și pe Creatorii lor. Omul, care este în primul rând un mijloc de a obține acest rezultat, se dovedește a fi produsul finit al unei viitoare evoluții universale și se înalță din lumea formării în cea a creației, unind în interiorul său sufletul provenit fie de la primul creator cat si pe cel de la al doilea creator, reunificând tot ce înseamnă experiență vitală pentru a se reuni cu Creatorul Dumnezeu.

Problema limbii ebraice

Pe drumul modelului cabalistic al problemei extraterestre ne-au pus anumite “revelații”, cu totul spontane și neașteptate, adică neprovocate, ale unor răpiți, care în hipnoză sau în timpul exercițiilor simbad pe care le faceau singuri, sau în timpul viselor și a momentelor de percepție amplificată clasica a rapitilor eliberati, pronunțau anumite cuvinte într-un limbaj ciudat. După câteva cercetări, am fost în stare să spunem că această limbă era ebraica.

De exemplu, o răpită, în hipnoză sau în stare de percepție marita, i se adresează sufletului său cu termenul de Asiya. Anumiți răpiți au nick-uri (nick names) pe internet care seamănă cu aceste tipuri de foneme. Această entitate se referă la sine însăși ca fiind un suflet feminin și susține că partea masculină cu care ea interacționează se numește Shamir, alt nume de origine ebraică.

 Problema limbii ebraice

Pe drumul modelului cabalistic al problemei extraterestre ne-au pus anumite “revelații”, cu totul spontane și neașteptate, adică neprovocate, ale unor răpiți care în hipnoză sau în timpul exercițiilor simbad, pe care le făceau singuri, sau în timpul viselor și a momentelor de percepție amplificată, caracteristice răpiților eliberați, aceștia pronunțau anumite cuvinte într-un limbaj ciudat. După câteva cercetări, am fost în stare să spunem că această limbă era ebraica.

De exemplu, o răpită, în hipnoză sau în stare de percepție mărită, i se adresează sufletului său cu termenul de Asiya. Anumiți răpiți au nick-uri (nick names) pe internet care seamănă cu aceste tipuri de foneme. Această entitate se referă la sine însăși ca fiind un suflet feminin și susține că partea masculină cu care ea interacționează se numește Shamir, alt nume de origine ebraică.

Shamir pare să fie partea masculină din eul interior, adică acel lucru pe care noi îl identificăm ca spirit și care, alegoric vorbind, se prezintă adesea în practicile simbad ale răpiților ca un luptător cu tonalitate roșie sau galbenă, ca a flăcării etc.. În ebraică Shamir este și o unealtă specială care este folosită pentru a tăia cu mare ușurință chiar și piatra.

Mai știm că (Zoar 74 a, b) Shamir-ul putea să spargă și să taie orice; iată de ce a fost numit “vierme metalic divizator ” și “vierme tăietor” în Pesachim, care face parte și el din Talmud.

În capitolul nr.5 din tratatul Abot, tot din Talmudul babilonian, se face o referire clară la originea instrumentului, care, după părerea Dr. Matest M. Agrest, nu ar fi de natură terestră.

Apoi se spune că Moise a luat Shamir-ul în deșert pentru a face Efodul, frumosul veșmânt sacru al anticului cult ebraic destinat lui Aaron, cum a stabilit în pactul cu Dumnezeu, la care face referire și Biblia (Exodul 28,9): “…Vei lua apoi două pietre de onix și vei ciopli pe ele numele fiilor lui Israel: șase nume pe o piatră și șase nume pe alta, în ordinea nașterii. Vei grava cele două pietre cu numele fiilor lui Israel cu un gravor în piatră, cum se gravează sigiliile, și le vei fixa în cadre de aur. Vei pune cele două piere pe epoleții Efodului…”

În Talmudul Babilonian (Sotah 48,8) evenimentul este descris cu mai multe detalii: “Într-un prim templu numele fuseseră scrise cu cerneală, atunci le-a fost arătat lor Shamir-ul și au fost gravate în piatră în locul celor scrise cu cerneală.”

http://www.edicolaweb.net/nonsoloufo/tu_s ami.htm

În realitate, Shamir este un nume care este dat în amintirea caracteristicilor acelui obiect. Azi l-am descrie ca pe o bandă ce taie sau o rază de foc. Deci Shamir este un nume care înseamnă foc care taie și, după părerea noastră, este o reprezentare arhetipică a Spiritului.

Într-un alt caz subiectul definește anumite suflete cu o serie de foneme, care sună ca și cuvântul “aurim”. În ebraică există termenul ha-urim.

Un astfel de termen derivă din unirea a doi termeni: ha și urim. Urim e ceva care se folosește cu thummim-ul.

Urim și thummim sunt două lucruri care se pun în cap: una pe emisfera dreaptă și cealaltă pe emisfera stângă, și sunt legate între ele cu un fel de “băț”.

Se regăsesc în recenta biblie a mormonilor, în revelația pe care îngerul Moroni i-o face lui J. Smith, profetul acelei religii.

Ar fi două lucruri care, dacă sunt bine poziționate pe creier, ar face astfel

încât să se poată auzi vocea Domnului, care astfel ar putea da instrucțiuni prin acestea, de exemplu muritorilor de rând, pentru a ghida tribul lui Israel în deșert după izgonirea din Egipt.

Este incredibil să ne gândim că un Dumnezeu ar avea nevoie de o invenție electronică – o cască stereofonică – pentru a da ordine creaturilor sale, dar așa este.

http://net.bible.org/dictionary.php?word=URIM%20AND%20THUMMIM

În realitate, urim și thummim sunt două chestii care interacționează una cu lobul drept, iar cealaltă cu lobul stâng al omului care vorbește cu Dumnezeu și sunt definite cu termenele lumină și perfecțiune. Termenul ha-urim înseamnă lumină conștientă și este un termen care se referă la partea sufleteasca din interior. Thummim se referă la partea spirituală și este legată de lobul stâng al creierului. Se poate postula că aceste două invenții ar fi fost două terminale care interacționează cu lobii creierului subiectului în cauză, exact ca microcipurile militare moderne pentru alterarea conștiinței umane și pentru a fi subjugați celui pe care evreii de odată îl considerau divinitatea lor.(www.studirosacrociani.com , Corinne Heline).

“Vei uni în pieptarul rațiunii Urimii și Thummimii. Astfel vor fi deasupra inimii lui Aaron când va intra în prezența Domnului: Aaron va purta pentru totdeauna rațiunea pe inima sa în prezența Domnului ” (Exodul 28:30) .

Urimii și Thummimii au fost subiectul multor speculații din partea interpretărilor teologice; pe lângă faptul că acestea erau un mijloc prin care înaltul preot lua la cunoștință voința divină, în general toată lumea este de acord că nu se știe ce erau efectiv aceste obiecte.

Cuvintele sunt traduse din ebraică cu “claritate și dreptate”, însemnând lumini și perfecțiuni. Pentru că, conștiința umană nu strălucește din punct de vedere spiritual, acestea au fost identificate cu dreptatea divină, pierzând astfel total înțelegerea adevăratei naturi a celor două giuvaere magice din buzunarul Pieptarului, sau nu e în stare să dea o explicație pentru forțele focalizate de acestea, prin intermediul cărora înaltul preot putea primi și transmite poporului directivele Legii Divine.

Ca toate giuvaerele Pieptarului, Urimii și Thummimii erau capabili să depoziteze forțe magnetice determinate, în relație cu Ierarhiile celeste din cosmos

și cu centri corespondenți corpul uman. Erau receptori negativi ai unor forțe pozitive și puteau fi consultate – de cine avea înțelepciunea să o facă – pentru utilizarea proceselor alchimice, care acompaniau anumite exerciții spirituale determinate. Ghizii iluminați ai acelor zile aveau această capacitate; era o cunoaștere care aparținea Inițiaților.

Dar când, cu mult timp în urmă, Inițiatul a încetat să mai fie recunoscut de responsabilii Creștinismului popular , fapt care se întâmplă și azi, nu putem aștepta de la aceștia informații autentice cu privire la natura magică a Urimilor și Thummimilor.

Pentru a afla aceste informații trebuie să ne adresăm învățăturilor oferite de Școlile de Mistere, care le dețin și le distribuie în ziua de azi cum o făceau și în epocile trecute. Cele două giuvaere din buzunarul Pieptarului au o semnificație asemănătoare cu cea a celor două pietre de pe epoleții Efodului. Acestea focalizează forțele pozitive și negative ale spiritului; pun în legătură principiile Focului și principiile Apei; sunt armonizate cu centrul capului și al inimii din corpul uman. Toți ceilalți sacerdoți aveau trezite aceste centre, astfel încât acestea să devină lumina (Urim) și perfecțiunea (Thummim) corpului său. În modul acesta ei puteau să folosească giuvaerele ca un ajutor pentru a dirija viziunea lor interioară spre lumile spirituale și spre învățăturile Ființelor Celeste care le transmiteau voința lor față de poporul său.

Pe lângă acestea, putea descoperi în Memoria Naturii ce destin era atribuit unui individ sau unei rase, în orice circumstanță și în orice moment. Urimii și Thummimii nu erau privați de virtute: aceștia erau activați cu ceva pe care Boehme o numește “tinctura” (culoarea) spiritului. Dar dacă cine le purta nu își dezvoltase centri spirituali ai capului și ai inimii astfel încât să-i poată activa cu aceeași “tinctură” spirituală, giuvaerele ar fi avut valoarea a două pietre găsite pe stradă.

De fapt, toate pietrele ar fi prețioase dacă omul ar ști să le extragă virtuțile; cu toate că în regnul mineral, ca în celelalte regnuri, nu toate varietățile prezente au aceeași valoare. Urimii și Thummimii nu au mai fost utilizați după Exil; lumina și perfecțiunea ghizilor primului Israel, cum au fost acelea a lui Moise si Aaron, plecaseră. Sacerdoții asirieni foloseau pietre corespondente Urimilor și Thummimilor: aceștia le numeau Tabletele Destinului. În Egipt, giuvaere asemănătoare, purtătoare ale imaginilor lui Osiris și Isis, erau numite Tăblițele Sacre. Oricum semnificația lor era aceeași. Vroiau să arate uniunea puterii masculine cu cea feminină, forțele unite ale Soarelui și ale Lunii.”

Cu altă ocazie, ne-am trezit în fața unei anumite descrieri, pe care răpitul o făcea în timp ce vedea, într-o viziune aparținând unei vieți trecute, un mic templu, unde cineva îi arăta intrarea. Acest templu era caracterizat de două coloane, nu foarte mari, care reprezentau intrarea. Una dintre aceste coloane, cea pe care răpitul își focalizase atenția, era definită ca “Boaz”de o altă figură care-l acompania pe subiect în interiorul viziunii sale.

Trebuie să subliniem faptul că răpitul nostru nu cunoaște ebraica și nici limbile asemănătoare acesteia, și nu are nici cea mai mică idee ce putea fi acea coloană, care în viziunea sa părea atât de importantă. În tradiția ebraică, când a fost construit Templul lui Solomon, acesta avea două coloane la intrare, una poziționată în stânga, care se numea Boaz, și una în dreapta, care se numea Jachin

http://www.freemasons-freemasonry.com/larsonwilliam.html

Aceste două coloane, nu sunt altceva decât versiunea egipteană a celor două obeliscuri ale Templului din Luxor, dintre care unul se află și în Franța, la Paris, în Place de la Concorde.Aceste două coloane, ca să vezi, se găsesc și la intrarea lojelor masonice de rit egipto-israelian.

Dar ce legătură are această coloană cu problema extraterestră?

În realitate, aceste două coloane sunt reprezentarea a ceva mult mai străvechi, apar în lumea mesopotamică și sunt transfigurarea mitului coloanelor lui Hercule, unde, într-un fel, în acel punct se termină lumea cunoscută și începe misterul necunoscut al universului extern. Se descoperă astfel că în viziunea celor trei coloane verticale ale Cabalei, cele două anterioare sunt reprezentarea coloanelor Templului lui Solomon.

Jachin înseamnă “ceea ce e stabilit” și Boaz “forța”. De aceste două coloane se leagă semnificațiile de feminin și masculin și simbolurile a două triunghiuri care se vor uni pentru a da ideea stelei lui David, care probabil este o reelaborare a desenului Nodul lui Solomon. În realitate, aceste semne reprezintă arhetipic uniunea părții spirituale cu cea sufletească a alchimiștilor europeni.

Tableta dreaptă a Legii (din Decalogul lui Moise) mai este și semnificația lui Jachin – coloana albă a luminii. Tăblița stângă, Boaz – coloana intunecata a tenebrelor. Acestea erau numele celor două coloane de bronz ridicate în vestibulul Templului lui Solomon.

Tableta dreaptă a Legii (din Decalogul lui Moise) mai este și semnificația lui Jachin – coloana albă a luminii. Tăblița stângă, Boaz – coloana întunecată a tenebrelor. Acestea erau numele celor două coloane de bronz ridicate în vestibulul Templului lui Solomon.

Trebuie observată imediat analogia cu situația extratereștrilor unde există lumina și tenebrele, extratereștrii cu corp și cei fără corp, care în mit reprezintă infernul și diavolul catolicilor.

Pe partea de sus a fiecărei coloane era un mare bazin – acum numite eronat sfere sau globuri. Globul celest (original bazinul focului), așezat deasupra coloanei drepte (Jachin), simboliza omul divin. Globul terestru (bazinul cu apă), așezat pe coloana din stânga (Boaz), simboliza omul terestru (cel fără suflet, terestru în sensul că este neevoluat). Aceste două coloane sugerează și expresia activă și pasivă a Energiei Divine: Soarele și Luna, sulful și sarea, binele și răul, lumina și obscuritatea.

Printre acestea este Sanctuarul. Sunt o trimitere la Jehovah, fie ca androgenie, fie ca divinitate antropomorfă.

Ca și coloane paralele sunt reprezentate de semnele zodiacale ale Racului și Capricornului,care la începuturi erau poziționate în camera inițierii, pentru a reprezenta nașterea și moartea – extremele vieții fizice.

Prin urmare mai simbolizează solstițiul de vară și solstițiul de iarnă, azi cunoscute de francmasoni sub apelativul modern ai celor “doi Sfinți Ioan”.

În misteriosul Copac Sephirotic ebraic aceste două coloane simbolizează Mizericordia sau Mila (Jachin) și Severitatea (Boaz).

Stând înaintea intrării Templului lui Solomon, aceste coloane au aceeași valență ca și obeliscurile din fața sanctuarelor egiptene. Dar când sunt interpretate din punct de vedere cabalistic, numele coloanelor înseamnă “Casa mea va fi fixată prin forță”. (“Insegnamenti segreti di tutti i Tempi” di Manly P. Hall, p. 307-8). Anumite variante ale cărților de Tarot au pe cartea cu

Împărăteasa (Luna) coloanele Boaz și Jachin.

Avem încă o dată o evocare in limba ebraică a Cabalei și a conexiunilor sale sigure față de cultura egipteană, din care evreii s-au inspirat cu vârf și îndesat. Cu câțiva ani în urmă am întâlnit o răpită cu o cultură destul de elementară, care nu știa de ce simțise nevoia să scrie anumite lucruri pe niște foi , ca apoi să le facă sul după ce le așezase una sub alta. Mi-a arătat foile și am observat că scrisese în mod bustrofelic (de la stânga la dreapta) atât cuvinte în italiană, cât și pe cele în ebraică. Desenase Cabala, dar habar nu avea ce scrisese. Făcuse sul aceste înscrisuri exact cum o făceau sacerdoții evrei care conservau

scripturile ca și cum ar fi fost niște rulouri sacre.

PO vorbește ebraica

Am întâlnit persoane care scriau în aramaică, dar maximum l-am obținut când am cunoscut un răpit care după eliberare a dobândit capacitatea de a intra într-o stare de conștiință alterată. Procesul încă nu poate fi controlat de răpit, pornind fără niciun avertisment. Într-una dintre aceste situații subiectul a început să scrie la calculator în ebraică, în greacă și în italiană, alternând limbile. Lucrul cel mai interesant era faptul că aceste caractere se schimbau la calculator “spontan”, din greacă în ebraică, ca apoi să se întoarcă la italiană. Totul se întâmpla de față cu alți martori, pe când subiectul nu avea conștiință de ceea ce scrisese.

Analiza scrierilor, efectuată cu anumite motoare de traducere, ne-au permis

să stabilim că subiectul scria aceleași fraze în italiană, ebraică și greacă.

Voi reda mai jos ce a scris cu acea ocazie, trecând de la o limbă la alta, fără măcar să știe cum se schimbă caracterele la calculator:

… Subiectul, în prezența părinților săi, discuta scriind la calculator cu un prieten de-al său, când începe ciudata conversație. Subiectul nu vorbește cu amicul său, ci dă niște comunicări. Cumva, interacționează cu cineva din altă dimensiune…

Tu nu trebuie să te temi, amintește-ți că vei fi acolo când timpul oamenilor se va apropia de sfârșit, nu vei avea un acces ușor, dar vei găsi oameni care îți vor recunoaște parcursul întunericului iluminat cu lumina pietrei.

Masa va fi la sfârșitul drumului tău, tu dumnezeu absolut, nu te afunda în dubiile din tine însuți. Regele care așteaptă nu va realiza salvarea poporului. Masa va fi așezată la porțile marii camere. Pentru a ajunge va trebui să te întâlnești cu ceea ce cunoști deja. Va fi ușor să sfidezi labirintul spinilor încinși. La sfârșit îți vei așeza mâinile pe piatra de culoare roșie, aceasta va curge din mâinile tale și cu ele îți vei umezi buzele.

Vei vorbi vocea poporului tău. Dar nu va fi suficientă o singură limbă, ușile se vor deschide și vei reintra în camera de foc, vei coborî în turbinele timpului:totul va anula totul, și când focurile se vor deschide în fața ta, vei regăsi poporul zeilor.

O luptă mare, în care energiile atomice vor învălui lumea. Marele Dumnezeu va dispărea. Și regele marii piramide va urca pe tonul noii Mame, reîntorcându-se la oamenii săi. Dar regele a fost mândru, inutile cuvinte pentru a justifica pe cine nu a lăsat în urmă. Khufu, Osiris a lăsat regelui o mare cantitate de informații. Locul tau lângă Zed, punctul de legătură dintre cer și pământ, unde și Enoch a mers să vadă marile schimbări, cei care conviețuiesc cu timpurile aparțin regatului cerurilor. Tu nu vei piei Khufu. Riash e salvarea, urmează salvarea. Riash a clipocit din apele Maska. Oamenii vor fi de tinichea, nu veți mai putea respira aerul. Oameni îmbrăcați în argint, cărnuri deja distruse purtând în interior marea divinitate…

În acest moment subiectul începe să scrie în ebraică – noi reproducem traducerea pe care am încercat să o efectuăm…

Vizitează viața noastră pentru a-l vedea dintr-un unghi al salonului nostru pacea și calmul, serenitate, pasul; mare om tu știi cum să procedezi, de

ce ai frică?Copilul crescut în ramuri verzi să bea din apa curiozității…. A venit momentul să urmezi ceea ce nu ai terminat. Privește în interiorul tău și lasă gândurile mele “să te prindă dincolo de real” (în realitate traducerea ad litteram era: “să le prinzi fara ceva reală” și am încercat o interpretare fără să cunoaștem ebraica n.a.).

Cel mai mare cadou dintre toate este dezvoltarea noastră spirituală

(aceeași frază este repetată perfect în italiană).

Creșterea spirituală e darul care iti daruieste pe sine insusi.

Acopera-ți diamantul pentru a ști strălucitorul viitor a unui om, tu știi, tu poți, nu te-ai născut întâmplător din acea regiune. Poporul nostru aclamă salvarea, pacea, dinastia lui David. Nu te lăsa prins în marginile timpului. Tu ai ales.

În acest punct al conversației răpitul pare că interacționează cu interlocutorul său, care nu reușește să înțeleagă cu cine vorbește în realitate și îi spune ceva despre spațiu și timp, scriind:

timp…spațiu X, Y, Z.

Răpitul răspunde , interacționând cu el pentru un moment, dar scrie:

P(x,y,z,t).
c = ∆c = ∆l / ∆t
∆s2 = c2(1-3)2-(10-4)2-(3-1)2-(2-5)2 =

Apoi își reia discursul…

Aparțin fiilor lui David, Noe Mesia educat să urmeze vocea lui Dumnezeu e aproape.

Atunci interlocutorul adaugă:

hmmmm…sunt un pic confuz…chiar îmi faci o glumă de proporții biblice, intr-adevar.

iar răpitul nostru spune:

Nu face confuzii, tu vei urma poporul nostru când vei fi pregătit să activezi mașinăria.

Mesia privește și așteaptă.

Toate popoarele evoluate energetic mă vor asculta, aceste mesaje sunt din ce în ce mai frecvente.

Interlocutorul, care nu mai știe ce să facă încearcă să facă conversație și răspunde:

vorbești despre cercurile din lanurile de grâu?

Răpitul răspunde:

aceea a fost prima noastră încercare de apropiere,dar această metodă este imediată

Aici subiectul scrie un cuvânt în ebraică, care este intraductibil, apoi scrie:

Yehoshua (cu accent circumflex pe “e”și pe “s”, iar pe “u” o sedilă [chevilla în intaliană] . Computerul pe care scriu eu nu este prevăzut cu aceste accente pe litere.)

Salvarea va reveni, fiul lui David (aceste ultime trei cuvinte sunt scrise în greacă).

Fiul lui David ascultă, să nu începi cu avânt, Rege al iudeilor (în ebraică) am văzut o explozie nucleară…și eram îmbrăcat în aur: nu te gândi la trecut, trecutul este, niciodată acum, este pentru totdeauna.

Dumnezeu e în tine. (în greacă)
Sufletul e o parte din Dumnezeu. (în greacă)

Un nume care nu poate fi pronunțat, în ebraică.. .este fiul a lui Dumnezeu (în greacă. Dumnezeu tradus în greacă este Zeus N.A.)

Tu ești un fiu, fiul omului și a lui Dumnezeu.

Dumnezeu (în greacă) este în interiorul tău, deschide-ți mintea. (adresându- i-se interlocutorului său de la celălalt capăt al internetului).

E timpul să lași această lume.

Ad Alnitak guvernează matematica, nimic nu mai este viață acum, cu locuitorii săi totul e viziune virtuală, noi nu putem să intrăm în război, noi, poporul divin, ajutați-ne, vom reveni.

Și comunicarea continuă cu întrebări și răspunsuri pe care nu e cazul să le subliniem în acest articol. Singurul lucru interesant este că răpitul spune următoarea expresie…

Fiica noastră îți comunică…etc.

Această discuție, demnă de X-files foarte complicate, are niște caracteristici particulare și ne furnizează anumite date importante. În primul rând o utilizare preferențială a limbii ebraice, o serie de schimbări de accente și caractere, chiar și matematice, care nu pot fi efectuate fără a pierde ceva timp, însă aici apăreau instantaneu interlocutorului, care are la dispoziția sa lista cu întrebări și răspunsuri, la fiecare apărând timpul de interacțiune.

Cel care vorbește dă niște informații despre identitatea sa. El vorbește limba părinți, care, după cum vom vedea, este ebraica. Spune clar că poporul lui Alnitak (principala stea din constelația Orion), adică locul de unde vine, conform reconstituirilor noastre, extraterestrul numit Horus, care deja este un loc în care totul se întâmplă virtual și unde extratereștri pot fi considerați niște mumii vii fără nicio speranță. Subiectul vorbea prin intermediul răpitului nostru, care era o femeie pe care o numea “fiica noastră”.

Cu această expresie se manifestă în simbad singur si întotdeauna, doar figura Primului Om (PO), a lui Adam Kadmon, creatorul extratereștrilor și cel care-i exploatează pe răpiții noștri.

În abordarea matematicii ajung la noi concepte care ne sunt cunoscute, cum ar fi “c” adică viteza luminii, apoi adaugă timpul la secvența variabilelor spațiale. Trebuie să subliniem că răpitul prin care se manifestă PO și care face toate acestea inconștient, nu are cunoștințele matematice necesare ca să știe ce scrie.

Apoi PO se lansează într-o secvență matematică, întâi scriind o simplă

ecuație diferențială și apoi notează o serie matematică pe care sincer nu știu să o interpretez.

Spune că universul nu e local nici în spațiu și nici în timp, și că sunt două lucruri de făcut: primul, să se găsească un fel de tăbliță, sau poate o carte, pe care să-o “activeze”, altfel ei nu se pot întoarce. PO susține că crop circle- urile adevărate le fac ei, dar și acest aspect nouă ne era deja cunoscut de la sfârșitul lui 2002.

În hipnozele efectuate cu acest subiect, chiar și în prezența unor medici de la Spitalul Santa Chiara din Pisa, subiectul deja vorbise în limbi semitice și era capabil să interacționeze cu virtualitatea într-un mod paranormal remarcabil.

PO a încercat în trecut de mai multe ori să-l blocheze, să-l copieze, să-i introducă în craniu niște ciudate microcipuri (poate era vorba de miticii urim și thummim), dar se pare sufletul i-a tras o palmă și lui PO, iar din acel moment, omul pare să nu mai fie nici răpit și nici deranjat de acest Adam Kadmon, care vrea să se reîntoarcă învingător în lumea noastră (pe spatele nostru și al extratereștrilor).

PO spune că nu poate se lupte cu propriile sale creaturi. Acest detaliu care apare în conversație este identic cu cel obținut de la alți răpiți eliberați. PO nu ucide creaturile sale, dar nu pentru că este de-o moralitate extraordinară, ci pentru că îi utilizează pentru a face munca murdară asupra umanității.

Un alt aspect care este comun acestei conversații se referă la existența unei mașinării sau a ceva asemănător, care trebuie manipulată pentru a-i permite lui PO să-și termine munca.

Ebraica este o limbă modernă?

Dar PO nu poate vorbi în ebraică, chiar dacă sufletul spune asta în hipnoză. Sufletul spune că ebraica e limba părinților. A fost necesar să facem o cercetare lingvistică asupra ebraicii pentru a înțelege de unde venea această amestecătură de foneme, care din punct de vedere tehnic nu ar fi trebuit să fie mai vechi de 1700 de ani î.e.n.. Deci nu putea fi aceasta limba lui PO…o ființă care, tehnic vorbind, este la fel de batran cam la fel cu Universul.

Ebraica are o trăsătură interesantă. Este o limbă, dar și un ansamblu de numere și formule, ceea ce ne face să credem că limba pe care Dumnezeu i-a dat- o lui Avraam este și ceva ce are legătură cu ADN-ul său, un fel de instrucțiuni, arhetipuri cu care a fost construit Universul, deci pe lângă a fi limbă este și un set de formule care descriu totul. Cei mai convinși cabaliști traduc Biblia în numere,

reușind cu ajutorul unui program special să creadă că pot face previziuni, utilizând acel text ca pe un de codex secret, unde, pentru fiecare cuvânt și pentru fiecare eroare în legătură cu el, există o rațiune care identifică o semnificație spațio-temporală.

http://emol.org/kabbalah/qbl/index.html http://kabbalah-software.software.informer.com/ http://free-kabbalah.smartcode.com/
http://www.kabbala.info/ http://software.ivertech.com/_ivertechSearch1_kabbalah%20software.htm http://kabbalah-tarot.softplatz.net/

Însă știm un lucru.
Poporul ebraic ca atare nu a existat niciodată.
Dar să pornim de la cuvintele Lorenei Bianchi și să punem punctul pe i.

http://www.satorws.com/bahir.htm

“Realitatea istorică ne povestește că egiptenii nu aveau sclavi, nefiind un stat imperialist și cuceritor;în perioada în care, teoretic vorbind, evreii locuiau pe malurile Nilului, asistăm la invazia hiksoșilor. Nume derivat din hieroglifa Heqa Kasut, care înseamnă “suveranii ținuturilor străine”, acest popor invadator, de stirpe semitico-cananita , provenit din Anatolia, a știut să se strecoare în Egipt, profitând de lipsa puterii politice.

Cucerește Menfi în jurul anului 1700 î.e.n. cu regele Salitis, Hiksoșii nu au distrus sistemul politic și administrativ egiptean, ci doar s-au amestecat în societate, adoptând ca și capitală orașul Avaris și ca divinitate principală pe Zeul răului, Seth, fratele și asasinul beneficului Osiris.

Pe lângă el au adoptat și două divinități cananite, Anat și Ishtar, însă lăsând poporului egiptean libertatea cultului. Această trinitate a durat timp de două dinastii, a XV-a și a XVI-a, în timpul cărora suveranii hiksoși (printre care iese în evidență numele Khyan, un adevărat Iulius Cezar al epocii) își extinseseră influența în Palestina, Creta, Anatolia și Nubia.

În mod paradoxal, exact datorită intervenției regilor nubieni Egiptul se eliberează din jugul străin și redevine independent, chiar dacă poporul hyksos nu a părăsit ținutul și a continuat să trăiască amestecându-se cu societatea faraonică multietnică, cel puțin până la venirea lui Akhenaton, suveranul

“eretic” care a impus cultul dumnezeului Aton- discul solar.

Acest eveniment a făcut să curgă râuri de cerneală: la câțiva ani după destituirea lui Akhenaton , sau cel puțin după dispariția sa, Biblia introduce faimosul episod cu Exodul poporului evreu din Egipt și a sclaviei.

O coincidență care nu este credibilă din punct de vedere istoric, și care a dus la identificarea lui Akhenaton monoteistul in Moise, șeful și ghidul Israelului monoteist.

Evreii duc cu ei un obiect care are aceleași dimensiuni cu sarcofagul aflat în Camera Regelui, în Marea Piramidă a lui Cheops (Khufu) : Arca Alianței poate nu a fost făcută de același Moise, ci a reprezentat furtul unui obiect incredibil de puternic, în care se materializa chiar Shekinah, prezența lui Dumnezeu.

Nu este dificil să credem că evreii care au fugit din Egipt erau descendenții p o p o r u l u i hiksos, care adorau o divinitatea masculină, puternică și răzbunătoare, cum era Seth al egiptenilor, însă însoțit de o “conștiință” feminină și maternă, dar la fel de teribilă și puternică, capabilă atât să hrănească (mana deșertului) cât și să ucidă.

Shekinah , prezentată ca o entitate conștientă, care suferă și plânge pentru materialitatea culpabilă a fiilor săi, a fost cu siguranță modelată după imaginea zeiței Isis, omniprezentă în articolele noastre ca arhetip primar al Mamei Pământ. Isis, după moartea soțului Osiris, omorât de frate lui, Seth, este încătușată de același Seth și este făcută sclavă. Fără puteri, plânge și disperă, pentru situația dramatica în care se află. Shekinah care plânge și suferă pentru destinul Israelului, de a trăi în exil, reprezintă de fapt Omului care este constrâns să se materializeze, să trăiască într-o dimensiune care nu este a sa, nepotrivită pentru divinul din interiorul său. Deci, pentru Cabală fiecare om e un Dumnezeu, în sensul Stelei lui David, “precum în cer așa și pe Pământ” – această frază asumă toată semnificația sa. Divinul se face om, iar fiecare acțiune a noastră, chiar și cea mai banală, poate condiționa stelele, galaxiile, lumile spirituale. Isis plânge pentru că este prizonieră, pentru că universul este la mila Dumnezeului haosului și al sterilității: dorința sa este să-l genereze pe Horus, salvatorul, cel care va lua locul lui Osiris, înfrângându-l pe uzurpatorul Seth. Shekinah plânge exilul Omului din Ain Soph, si uniunea cu divinitatea (orientalii ar spune cu Nirvana), dar dorește să genereze salvatorul, pe Mesia. Cabaliștii, începând din Bahir și urmând o linie narativă care se va manifesta în Zohar, ne povestesc că noi, ființele umane, suntem Mesia. Noi suntem cei care, prin acțiunile noastre infinit de mici, condiționăm infinit de mult. Haosul, Răul, e generat de noi: Adam a ieșit din divinitate, a vrut să experimenteze materialitatea și iată-ne acum prizonierii unei dimensiuni de vibrație joasă, în

contact cu energii obscure și confuze, care nu ne permit să întrezărim lumina primordială de unde am venit. Semnificația exilului este izgonirea lui Adam din Paradisul Terestru, dar și fuga evreilor din Egipt – captivitatea sa babiloniană – Diaspora după distrugerea Templului din Ierusalim, toate pogromurile și persecuțiile pe care le-au suferit evreii de-a lungul istoriei lor, aproape impasibili. Până s-a ajuns la momentul anihilării finale prin intermediul Holocaustului nazist, din cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi Israelul e un stat imperialist, c a r e în cincizeci de ani a luptat în cinci războaie, caracteristic spiritului războinic al hiksoșilor: dar a pierdut-o pe Shekinah, a pierdut spiritul cabalist. Cabalistul este un inițiat care caută prezența lui Dumnezeu în lume.”

În realitate, figura mitologică Iisus din Nazaret nici măcar nu se gândea să vorbească ebraică, ci vorbea o limbă care era străbunica limbii ebraice, și care se numea aramaică. Aramaica e o limbă foarte veche, purtătoare a unor mari tradiții. Asemănarea sa cu ebraica modernă este sub ochii tuturor, cele două limbi semănând atât de mult încât pot deveni o singură limbă, aramaica fiind înțeleasă perfect de evrei. Să mergem și mai în spate pentru a căuta originea

acestui limbaj. Ne dăm seama că ajungem cu aramaica cel puțin pe la 1200 î.e.n.. Aramaica și semitica sunt strâns înrudite cu ebraica. La origini, limba aramaicilor, un popor antic din Orientul Mijlociu, a fost utilizată cu diferite dialecte în Mesopotamia și Siria din anul 1000 î.e.n., apoi devine lingua franca în Orientul Mijlociu, înlocuind limba akkadiană. A supraviețuit căderii orașului Ninive (612 î.e.n.) și Babiloniei (539 î.e.n.) și rămâne limba oficială a dinastiei persane a ahemenizilor (559-330 î.e.n.) până când este substituită de greacă în urma cuceririlor lui Alexandru Macedon. Inscripții antice în aramaică au fost găsite într-o întinsă arie care se extinde din Egipt până în China; cele mai vechi fiind texte sunt scrise în sec. IX î.e.n. Înainte de era creștină devine limba evreilor din Palestina.

Iisus predica în aramaică și în aramaică sunt scrise o parte din cărțile biblice a lui Ezdra, Daniel și multă literatură rabinică. Se subdivizează în aramaică veche, aramaică imperială, aramaică occidentală (incluzând palestiniana și cea galileică), aramaica orientală (cuprinde și limba siriacă).

În siriacă a înflorit o abundentă literatură creștină, mai ales din sec. III până în sec. VII. Influența și răspândirea aramaicii a fost mai mică după cucerirea arabă din sec.VII e.n., araba câștigând mai mult teren. Aramaica supraviețuiește azi ca limbă vorbită doar în câteva sate iordaniene, pe când siriaca e încă utilizată ca limbă liturgică în anumite comunități creștine din Siria, Liban, Turcia, Irak și Iran. Arameii erau un popor nomad semitic, menționat de șase ori în Biblia ebraică, care locuia în Mesopotamia (Bayn Naharaim, “Între cele două râuri”, sau Aram-Naharaim, “Aramul celor două râuri”) și în regiunile vecine, care făceau parte din statele moderne de azi cum ar fi Turcia, Siria, Iran, Irak, Iordania și Liban.

Cercetătorii susțin că “cele două râuri” sunt Tigru și Eufrat. Autorii Enciclopediei Evreiești (Jewish Encyclopedia [1]), între 1901 și 1908, nu găsesc numele Aram în înscrisurile babiloniene sau asiriene, dar, bazându-se pe conținutul a trei tăblițe intitulate Scrisorile din Amarna, au identificat Naharaim- ul ca Nahrima.

Termenul “aramei” era utilizat de evrei în antichitate pentru a-și numi “verișorii” mai îndepărtați, care locuiau mai la est (Aram), Arpachshadiții (Arpachshadite în engleza, ziși și “tribul fiilor lui Eber” ). Totuși arameii nu au fost niciodată un stat unit, ci au fost uniți de faptul că utilizau limba aramaică, care la origine se scria utilizând alfabetul fenician. În epoca imperiilor babilonian și persan aramaica devine limba oficială în tot Orientul Apropiat.

http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/altro/mesopotamia.html

Deci babilonienii vorbeau ceva asemănător cu aramaica.
Atunci decorul cercetării noastre se mută din Egipt în Mesopotamia.

Pasul următor

Ideea noastră e legată de ipoteza că, în realitate, cultura babiloniană (și suntem cu 12.000 de ani înainte de Cristos) derivă dintr-o cultură mult mai veche, aceea de pe valea Indusului.

Dacă am da timpul cu mult înapoi, cultura s-ar fi mutat din ce în ce mai mult către apus, ajungând în Egipt și trecând prin Mesopotamia, provenind din Pakistan și din civilizația din Harappa și Moenjio Daharo.

Acest drum este cel mai dificil de demonstrat pentru că în mijlocul său a fost potopul universal, care a distrus toate legăturile dintre înainte și după, dintre civilizația vimanelor, anticele mașini zburătoare ale oamenilor care locuiau în valea Indusului și care, după anticele texte Puranas, erau folosite în războiul cu poporul Ashvin, dotat și el cu alte mașini de zbor, locuind într-un ținut numit Aztlan.

Dar putem presupune ceva.

 Știm că legendele și miturile evreilor au fost prima dată miturile și legendele egiptenilor, și înainte de aceștia au fost ale babilonienilor, și mai în spate au fost ale arienilor de pe valea Indului, iar asta nu poate să aibă decât o singură explicație.

Totul provine din valea Indusului. Să dăm un singur exemplu care ne va permite să reconectăm Babilonia, legendele sale și limba sa, la cele din valea Indusului.

Un anonim scrie pe Internet ceea ce urmează, iar noi reproducem cuvintele sale, pe care le puteți găsi la următoarele adrese:

http://www.menphis75.com/diluvio_universale.htm http://www.unknown.it/ipotesi/il_diluvio_universale/

Având în vedere că Arca lui Noe a ajuns pe munții Ararat (munții care au ieșit de sub ape la sfârșitul potopului), nu este ciudat că descendenții lui Noe au migrat din munți în jos, spre valea fluviului Tigru, pentru a fonda primele civilizații post-potop, cum ar fi Sumer, Akkad, Uruk și Nimrud (care apoi devine Babilonia ), Haran, Gerico, și Sidon (Fenicia), și mai încolo Egiptul și Valea Indusului în nord-vestul Indiei. (Fluviile Tigru și Eufrat au fost numite așa în baza a două dintre cele patru fluvii de dinainte de potop, menționate în Biblie ca curgând din Grădina Edenului).

Niște vechi legende babiloniene vorbesc de o serie de zece regi de dinaintede potop, anticii Hindu (India nord-occidentală) vorbesc de o serie de zece Pitris care domneau înainte de potop, iar anticii egipteni descriu zece înțelepți care domneau în același timp înainte de potop. Cum afirmă și Biblia, acești patriarhi de dinainte de potop trăiau mai mult decât trăim noi astăzi, iar asta a fost confirmat de anticii istorici Berosso, Nicolaus din Damasc, Hesiod, Platon, Hecateu din Milet, John Moschus, Hieronymus din Rhodos și Manetho.

Ultimul dintre acești regi menționați mai sus a fost eroul care i-a condus pe alții șapte la bordul vasului cu care au supraviețuit potopului universal.

În Babilonia antică numele eroului era Zisudra, care a permis supraviețuirea altor șapte oameni, cei Șapte Apkallu. În Egiptul antic eroul potopului era Toth, supraviețuitorul potopului împreună cu cei Șapte Înțelepți. În India antică nord-occidentală eroul era Manu, care supraviețuiește potopului global, “pralaya”, împreună cu cei Șapte Rishis.

Coincidențele sunt rușinos de multe pentru ca aceste civilizații, aparent distincte, să aibă toate aceeași legendă a potopului universal (cu opt persoane care au supraviețuit, acestea provenind din populația de dinainte de potop,

guvernată de un grup de zece regi),pentru noi este o istorie adevărată care întărește povestirea din geneza biblică.

Pe lângă acestea, mai trebuie precizat că, cabala ebraică are multe puncte în comun cu filozofia indiană a pitrisurilor(Pitris).

http://www.sacred-texts.com/eso/osi/osi26.htm

Nu ar trebui să uităm că India, acel imens și luminos centru cultural din cele mai vechi perioade, pe lângă a răspândi ideile respective spre est, datorită puternicilor valuri migratoare, pornind din timpurile cele mai îndepărtate păstra constant legătura cu toată lumea din Asia. Toți filozofii și studioșii antichității au plecat în India pentru a studia știința și misterele vieții. Deci nu este surprinzător ca în timpul șederii lor în India înțelepții evrei să fi fost inițiați de Magii Persani în vechile concepții Brahmanice.

Anumite extrase din Sepher Jeszireh și din Zohar, cele mai importante două texte ale Cabalei, în ceea ce privește natura lui Dumnezeu, a creației și a sufletului uman, arată fără niciun dubiu că ideea unui influx puternic, ne face să concluzionăm că, Cabala ebraică este în realitate un subprodus al tradiției vedice, si este din punct de vedere istoric corectă.

http://www.newkabbalah.com/Indian.html

Istoria pitrisilor (Pitris) se pierde în negurile timpului, în cele mai antice tratate ezoterice ale lumii, cum ar fi “Camerele lui Dzyan”. După cartea lui Dzyan, primii oameni de pe Terra erau descendenții Celeștilor sau Pitrisilor, veniți de pe Lună.

Textul descrie evoluția omului de la prima rasă până la a cincea – a noastră – care se oprește la moartea lui Krishna, adică acum cinci mii de ani. Scrisă într-o limbă absolut necunoscută , Senzar se spune că le-ar fi dictat Atlanților ca ființe divine. Cartea lui Dzyan vorbește despre dinastiile atlante divine și amintește despre “regii soarelui”, care ocupau “tronuri celeste”.

Deci, evrei structuraseră Cabala, dar cu siguranță nu erau primii care inventaseră conținutul acestei cosmogonii.

Trebuie să precizăm în acest moment că mulți dintre răpiții noștri, atunci când scriu în alfabete pe care nu le cunosc, folosesc în special trei tipuri de alfabete: ebraic, aramaic și sanscrit.

Alfabetul aramaic și cel sanscrit, chiar dacă aparent se scriu diferit, par să aibă (http://www.bifrost.it/Lingue/Sanscrito.html#1) un limbaj format din

foneme identice. Este atât de adevărat încât cineva a crezut că poate suprapune cele două limbi într-o frază pe care Iisus din Nazaret a rostit-o pe cruce.

“Eloì, Eloì, lemà sabactàni?”, care în aramaică ar însemna “Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m-ai abandonat?”, pronunțată diferit, după cum urmează, “Eli, Eli, lamma zabaktani” în sanscrită ar însemna “Doamne, Doamne, primește- mă în lumina ta.”.

Universitatea din Bombey (acest oraș azi se numește Mumbai) traduce 84.000 de pagini de pergament în limba pali, care par să descrie meticulos zilele petrecute de Iisus la școala vedică din Ladhak, unde ar fi trăit de la vârsta de 12 ani până la 30 de ani.

http://www.marcovasta.net/libreria/Ladakh/LadakhLibreriaNews.asp?id=1533

Probabil că răspunsul ar putea fi evident, cel care și ne-ar face să ne gândim că Iisus din Nazaret nu este Cristos sau Krishna, si care cu siguranță nu s- a mișcat din țara sa natală pentru a studia cu triburile Sufi.

http://www.fainotizia.it/2007/04/27/krishna-influssi-sulle-origini-del- cristianesimo

Krishna mereu a fost în India și probabil că este un personaj de dinainte de potop, a cărui legendă a trecut zidul potopului, pentru a ajunge la începuturile civilizației din valea Indusului, ca apoi să treacă în Mesopotamia, în Egipt și deci în lumea ebraică. Iar când legenda eseniană despre acest om a fost preluată de evrei, aceștia probabil că au modificat-o pentru a o face credibilă și folositoare în scopurile lor politice.

Pentru a nu exista dubii în legătură cu cele susținute mai sus, prezentăm câteva puncte din viața lui Krishna, care par a fi copia vieții a celui care mai tarziu va deveni Iisus din Nazaret:

• Krishna se naște din virgina Devaki (“Divina”) în data de 25 decembrie.

• Tatăl său terestru era tâmplar și era plecat din oraș pentru a plăti taxa când s- a născut Krishna.

• Nașterea sa a fost semnalată de o stea din est și de prezența îngerilor și a păstorilor, care i-au oferit darul compus din condimente.

• Armatele celeste au dansat și au cântat la nașterea sa.
• A fost persecutat de un tiran care a pornit masacrul a mii de copii mici.

• Krishna a fost uns pe cap cu ulei de către o femeie pe care a vindecat-o. • El este reprezentat cu piciorul pe capul unui șarpe.

• A făcut miracole și minuni, a resuscitat morții și i-a vindecat pe leproși, surzi și orbi.

• Krishna a folosit parabolele pentru a-și învăța poporul despre caritate și iubire și “a trăit în sărăcie, iubind săracii”.

• A criticat aspru clericii, acuzându-i de ambiție și ipocrizie…Tradiția spune că, cade victimă răzbunării lor.

• Discipolul cel mai iubit de Krishna a fost Arjuna sau Ar-jouan (Ioan). • S-a transformat în fața discipolilor săi.
• A oferit discipolilor săi capacitatea de a face miracole.
• Drumul său a fost “presărat cu ramuri”.

• În unele tradiții el moare pe o planta sau crucificat între doi hoți.

• Krishna a fost ucis în jurul vârstei de 30 de ani, iar soarele s-a întunecat în momentul morții sale.

• El s-a ridicat din morți și s-a înălțat la cer “în fața tuturor oamenilor”.

• A fost reprezentat pe o cruce, pe picioare purtând găurile de la două cuie, iar pe haine având o emblemă cu o inimă.

• Krishna e ” leul tribului Saki “.

• A fost numit “Păstorul lui Dumnezeu” și a fost considerat “Mântuitorul”, “Primul Născut”, “Purtătorul de Păcat”, “Eliberatorul”, “Cuvântul (Verbul) Universal”.

• Era considerat “Fiul lui Dumnezeu” și “Domnul nostru Salvator”, care vine pe Terra să moară pentru a salva omul.

• El era a doua persoană a Trinității.

• Se spune că discipolii săi i-au atribuit titulatura de “Jezeus”, sau “Jeseus”, care înseamnă “esență pură”.

• Krishna trebuie să se întoarcă pentru a judeca vii și morții, încălecând un cal alb, și pentru a conduce lupta împotriva “Prințului Răului”, care va produce multă suferință pe pământ.

Povestea lui Krishna, așa cum este înregistrată în vechile legende indiene, a penetrat occidentul în multe ocazii. O teorie susține că adorarea lui Krishna a ajuns până în Europa, chiar în acele vremuri îndepărtate, în 800 î.e.n., adusă probabil de fenicieni.

Tradițiile poporului evreu sunt deci tradițiile culturii vedice, iar limba

ebraică e asemănătoare din punct de vedere fonetic cu sanscrita.

Iată deci că ideea cum că ebraica de azi este limba lui Adam Kadmon începe să pară probabilă.

Giuseppe Cosco spune următoarele cuvinte:

(http://cosco giuseppe.tripod.com/esoterismo/scrittura.htm)

“La origini, înainte de confuzia babelică , exista o singură limbă, care a transmis înțelepciunea lui Adam până la Noe.”

Gershom Scholem scrie:

“Generația care a vrut să ridice Turnul Babel a abuzat, în sens magic, de această limbă sacră pentru a imita …acțiunea creatoarea a lui Dumnezeu…iar de atunci limba sacră devine amestecată cu elemente profane…” (G. Scholem, Il nome di Dio e la teoria kabbalistica del linguaggio, Milano 1998).

Datorită acestui limbaj divin se putea comunica cu lumea spiritului și tot datorită lui exista “o conexiune directă cu esența lucrurilor pe care dorea să le exprime. ” Erau limba și scrisul lui Dumnezeu. Această scriere era numită “celestă” de evrei, pentru că, așa cum spune și Cornelio Agrippa: “este descrisă în constelații” (Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, De occulta philosophia, 1510).

Stătea la originea tuturor limbilor și alfabetelor, inclusiv al celui ebraic și al hieroglifelor egiptene, iar asta îi sugerează lui Kircher că “alfabetele tuturor limbilor conțin în ele urme din literele antice” (A. Kircher, Turris Babel, Amsterdam, 1679).

La fel de multă importanță are și o culegere hispanico-arabă, redactata in latina, care circula începând cu sfârșitul sec. XIII și care cuprindea noțiuni de astrologie, formule magice și teste de alchimie; e cunoscută sub numele de Picatrix. Să citim în Picatrix despre operațiunile de trasare a sigiliilor și relația lor cu planetele:”aceasta metoda este capabila să producă efecte corespunzătoare naturii lor”, iar din acest motiv “desenele celui care face talismanele trebuie realizate când planetele se află deasupra sa, asta pentru a obține efecte sigure, și, prin intermediul combinării atente a unor lucruri secrete știute de el, poate obține ceea de dorește”(Picatrix, London, 1962).

Totul este număr-cuvânt-sunet, iar prin grafică se materializa forța. Din acest motiv “tot realul se bazează pe aceste combinații originale cu care Dumnezeu a provocat mișcarea limbajului. Alfabetul este totodată atât originea

limbajului cât și originea ființei”(G. Scholem).

Kremmerz scrie:” Magia, ca inteligență a legilor oculte ce reglează fenomenologia sensibilă, nu e ușor să-ți formezi o idee aproximativă fără să intri în rațiunea intimă a manifestărilor grafice a forțelor…cititorul trebuie să se întoarcă la cauza semnelor grafice, a căror structură este ideologică ca determinare a spațiului și timpului “(Giuliano Kremmerz, La scienza dei magi, Roma, 1974).

Sigiliul este o conexiune energetică subtila evocată de particulare semne care fixează voința în timpul unor ritualuri specifice.

Concluzii

Așadar, în analiza fenomenului de răpiri extraterestre descoperim anumite lucruri:

1. Zeiinuexistă,cisuntmanipulatoriinoștri.

 2. Nu există extratereștri buni și extratereștri răi, există doar extratereștrii.

3. Totul e scris deja în mit și nu în istorie.

4. Să devii conștient înseamnă să înțelegi că omul este viitorul evoluției universale.

Atunci trebuie să spunem că după ce ne eliberăm de extratereștrii va trebui să evităm să mai avem contacte și cu Primul Om (PO), el fiind cel care a pus în scenă tot acest teatru.

Este posibil să facem orice, trebuie doar să vrem.

Note și referințe

O notă interesantă despre limba lui Dumnezeu:

http://cosco-giuseppe.tripod.com/esoterismo/scrittura.htm

Pentru a căuta rapid textele sacre ebraice:

1. http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=it&langpair=en| it&u=http://www.religionfacts.com/judaism/texts.htm&rurl=translate.google.it& us g=ALkJrhgWqQ9W2Qt hVzIIdF348Awavb-J6g

2.http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=it&langpair=en|it& u=http://www.sacredtexts.com/jud/index.htm&rurl=translate.google.it&usg=AL kJrh h1W_4eG4jwRgUejJBvMC7sSU9ERA

3. http://lila.sns.it/mnamon/index.php?page=Risorse&id=8
4. http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/Religioni/testi-ebraismo.html

Pentru a căuta rapid textele sacre egiptene:
1. http://www.egypt.splinder.com/tag/testi+sacr i
2. http://www.libercogitatio.org/storia/i-geroglifici-egiziani.htm l
3. http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/Egiziani/religione.htm l

Pentru a căuta rapid textele sacre babiloniene:
1. http://www.riflessioni.it/dizionario_religioni/religione-babilonese.htm 2. http://apocalisselaica.net/varie/miti-misteri-e-poteri-occulti/enuma-

elish- il-mito-babilonese-dellacreazione
3. http://www.terralab.it/zeEsoter.htm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: