TCTDF Triade Color Test Dinamico Flash de Corrado Malanga

TCTDF
Triade Color Test Dinamico Flash
de Corrado Malanga  31/12/2012
Acest articol descrie procedura finală standard care permite, cui o practică,
să capete potențiala capacitate de a-și accesa propria conștiință. În acest test, sau
procedură experimentală, sunt canalizate toate experiențele tehnico-practice din
cercetările noastre în domeniul percepției umane, care au fost aplicate pentru
studiul fenomenelor exogene planetei Terra. Procedura precedentă, din care a luat
naștere aceasta, avea ca scop încercarea de a remedia fenomenul răpirilor
extraterestre. Identificasem o procedură numită Triade Color Test Dinamic
(TCTD), care dăduse rezultate optime.
Procedura simplului TCT prevedea o simulare mentală foarte complexă,
aceasta fiind ghidată de un operator extern, care îl ajuta pe răpit să simuleze o
cameră mentală complet întunecată, în care erau prezente niște sfere ce mimau
niște lămpi stinse. Aceste lămpi erau aprinse (evocate) mental de către subiectul
răpit într-o ordine exactă și simulau cele trei componente ale interiorului său:
minte, spirit, suflet. Printr-un simplu mecanism arhetipic, analizând culorile celor
trei lămpi, se putea obține un tablou psihologic precis al subiectului examinat și al
problemelor sale, fie că erau cauzate de interferența extraterestră, fie că proveneau
de la propriile probleme psihice, legate de experiențele din viața trăită.
În cazul subiecților răpiți, culorile sferelor luminoase erau corectate de
operator, ajungând să se obțină culorile arhetipale corecte, identificate pe o bază
statistică astfel: verde pentru minte, roșu pentru spirit și albastru sau galben pentru
suflet. Pentru un studiu aprofundat al mecanismului cerebral citiți articolele
precedente, mai ales cele care se referă la TCT (Culorile sufletului, de același
autor).
Mai departe se cerea subiectului să identifice prezența altor sfere luminoase
în interiorul camerei sale mentale, care corespundeau intrușilor de natură
extraterestră. Mintea subiectului vede arhetipic intrușii ca niște sfere luminoase de
diferite culori, și, în acel context, era posibil să se identifice memoriile extraterestre
active, lux-ul, paraziții fără corp și toate microimplanturile eventual prezente în
corpul subiectului.
Sfera sufletului (animică) era încurajată să elimine toate obiectele și ființele
străine din camera mentală prin voință proprie. Apoi se eliminau toate conexiunile
sufletului cu constructorii acestui univers virtual dual, cu Primul Om, cu
corespondentul subiectului din antiunivers și cu partea cea mai înaltă din punct de
vedere ierarhic din această structură, identificabilă în mitul indian cu figurile
creatorilor Shiva și Vishnu (A se citi Geneza III, de același autor).
Odată ce subiectul, dacă a fost diferențiat de creatorii săi manipulatori,
întreba partea sufletească să vizioneze, prin intermediul unui scaner imaginar,
corpul răpitului, verificând prezența microcipurilor extraterestre și militare, aceasta
le distrugea unul câte unul, prin propriul act de voință. Apoi se ruga partea
sufletească să caute în spațiu-timp toate corpurile copie ale răpitului, care erau
identificate și eliminate prin actul de voință.
Examinarea liniei timpului (time line), făcută de partea sufletească, verifica
ca în trecut sau în viitor să nu mai existe scene de răpire. Astfel subiectul era
eliberat complet de problema răpirilor. În anumite cazuri se parcurgea, prin
conștiința propriei părți sufletești, un drum pe care-l numeam “album de
fotografii”, unde se identificau toate tipologiile extratereștrilor care veniseră să
deranjeze existența răpitului, pentru a-l face pe suflet să ia conștiință de situația
care se petrecuse: astfel extratereștri erau recunoscuți și identificați, la nivel
conștient, pentru a evita alte răpiri ulterioare și inconștiente.
La sfârșit cele trei sfere erau unite într-una singură de culoare albă sau
galbenă, simbolizând suma dintre roșu, verde, albastru sau galben. Fuziunea celor
trei conștiințe ale triadei era percepută ca sumă algebrică ale celor trei frecvențe în
vizibil a celor trei culori, iar mintea producea automat culoarea sumă.
Rezultatele acestei proceduri, care dura în medie două ore și patruzeci de
minute, urmărea să aducă cunoștința necesară triadei pentru a nu se mai lăsa răpită,
fie de extratereștri, fie de militari, fie de influențele creatorilor cosmici de diferite
naturi.
Rezultatele, chiar dacă erau bune, nu erau optime.
Mulți subiecți, după tratament, căpătau capacitatea de a se apăra (singuri) de
extratereștri, dar de multe ori, din cauza unor grave deficiențe psihotice anterioare,
nu erau în stare să mențină această poziție pe tot parcursul existenței lor pe această
planetă.
Deci erau necesare alte aplicații ale acestei metodologii, care pe de altă
parte, dacă era făcută cu suficientă experiență, conducea oricum la eliberarea
răpitului, care, în arcul propriei vieți, putea să aibă vreo recădere, determinată de
faptul că, în agenda extraterestră nu sunt prevăzute alternative ale clasicei răpiri.
Utilizarea aceste lungi proceduri purta cu sine o serie de insuccese, toate
determinate numai și numai de lipsa de voință a acelorași răpiți, în a se elibera cu
adevărat din matricea extraterestră. De fapt, în interiorul răpiților se nășteau reacții
psihotice de diferite origini, care îl făceau pe răpit să ajungă la ideea că viața cu
extraterestrul era mai bună decât cea fără el. Vechiul procedeu prevedea și
construcția unui clopot protector în jurul camerei mentale a răpitului, astfel încât
imaginea extraterestrului să rămână în afara acesteia, neputând să mai invadeze
corpul răpitului. Această barieră era garantată de energia părții sufletești, care era
însărcinată să păzească triada în interiorul corpului uman, făcându-l astfel
impenetrabil.
Chiar făcând așa, observam că de fiecare dată când Super-Eului subiectului
îi lipsea autostima de care acesta este legat, bariera mentală devenea fragilă și mai
devreme sau mai târziu cădea sub manevrele insistente ale extratereștrilor.
Noua procedură
În ultimul an am putut efectua observări experimentale ulterioare, care ne-au
ajutat să identificăm erori procedurale conținute în vechiul TCTD. Aceste noi
observări au apărut dintr-un studiu al universului la nivel cuantic. Mai ales
înțelegând ideea că universul nu era dual ne punea în fața ideii că nu există
separare.
Dualitatea, cum am putut să o descriem în a treia parte din trilogia “Geneza”,
pe care am publicat-o cu puțin timp în urmă, este o păcăleală percepută de mintea
umană. Universul este văzut, în mod eronat, ca un fel de dublă ipoteză duală, unde
extremele aparțin a două categorii diferite. Buni și răi, deschis și închis, patroni și
sclavi, săraci și bogați, dar și operatorii hermitici lineari de semn opus, cum ar fi +
și – sau versorii de spațiu, timpul și energia potențială, erau doar iluzii perceptive.
În acest context, dualismul undă-particulă era restructurat într-o nouă optică care
nu este duală, legată de cunoașterea conștiinței și nu de parametri ascunși de
neînţeles, atât de căutați și niciodată găsiți de fizica modernă.
Bănuiala că universul virtual nu e dual ne făcea să înțelegem că ceva
încercase să ne facă să credem asta. Se descoperea că dualitatea e un sistem pentru
a categorisi omul, pentru a-l face să creadă că este responsabil de un front care se
contrapune cu o un altul. Dualismul era sistemul cu care extratereștri și alienații
încercau să constrângă omul să facă războaie care nu erau ale lui. Ideea dualului
prevedea ca fronturile să se înfrunte unul pe celălalt în etern și formula “divizează
și domnește” ar fi funcționat până în momentul în care cineva și-ar fi dat seama de
această păcăleală.
Anumite observații în câmpul fizicii cuantice ne-au permis să înțelegem că
dualitatea nu exista decât ca o formă perceptivă falsă. Înțelegeam că al doilea
principiu al termodinamicii trebuia revizuit, unde entropia universului trebuia să fie
pusă în relație, nu neapărat cu energia sistemului, ci cu conștiința sistemului, care
de altfel e legată de energia sa.
Dar concluzia tuturor acestor observații duceau într-o singură direcție. Dacă
nu există dualitatea, universul nu este divizat în două subuniversuri , ci este o unică
cutie în care există multe ființe vii cu grade de conștiință diferite, într-o vastă gamă
de nuanțe. O astfel de percepție diferită a universului era schimbată cu viziunea
duală a acestuia.
Universul nu este dual în sine, dar așa este perceput de conștiințele
neintegrate. Deci, dacă nu existau bariere categorice, în TCTD nu puteam să
ridicăm o barieră care sa ținea răpitul închis într-o cușcă construită chiar de el. Nu
puteam spera că această cușcă ar fi cu adevărat protectivă, când existența însăși a
cuști era reprezentarea posibilității de a-i depăși limitele. Când nu sunt granițe nu
ai posibilitatea de a le înlătura. Răpitul nu trebuia să se apere de extraterestru cu o
barieră; așa nu se puteau ține sufletul, mintea și spiritul separați, chiar dacă erau
uniți într-o sumă de trei sfere care puteau mereu să revină în poziția originală,
recuperând separarea dintre ele.
Nu exista separare între componentele triadei deoarece acestea fuseseră
separate la început, de către aceiași constructori ai dualității. Conștiința omului,
adică Creația, nu poate fi manipulată de nimeni și pentru a obține manipularea este
necesar ca, conștiința să fie separată în trei subconștiințe, categorizându-le. În
realitate se descoperea că sufletul, mintea și spiritul există doar în percepția noastră
duală, dar acestea sunt trei părți dintr-o unică parte originală – conștiința. Aceasta e
de toate culorile pentru că sufletul, mintea și spiritul sunt de toate culorile. Fiecare
culoare reprezintă o posibilitate de a se manifesta, și cum conștiința poate fi tot,
iată că cele trei componente ale sale nu mai există când recapătă cunoștința că au
fost divizate mai înainte.
Suma sufletului, a minții și a spiritului nu putea să fie o sferă albă, pentru că
albul e suma algebrică a celor trei frecvențe, proprie manifestării triadei, dar nu o
integrare completă a acestora. Albul poate fi recompus în cele trei culori originale,
făcând recuperabilă și separarea, iar cu asta și răpirea extraterestră.
Suma totală a culorilor prevede ca sfera finală a conștiinței integrată în
universul virtual să fie de toate culorile, nu suprapuse, ci integrate într-o culoaresumă
totală. Această culoare este nonculoarea.
Nonculoarea, sau culoarea transparentă, este percepută de mintea umană ca
totul și nimic, lucruri care au aceeași semnificație conform fizicii Punctului de
Energie Zero (Zero Point Energy).
Dacă considerăm că un punct al spațiului este gol, trebuie să ne întrebăm
dacă e gol pentru că nu este nimic în el, sau pentru că în acel punct este tot și
contrariul totului care se anihilează unul pe celălalt. Și iată că totul și nimic devin
același lucru.
Sfera transparentă este nimic, dar este și tot. Dar dacă sfera este transparentă
nu are niciun fel de consistență și de aceasta nimic nu se poate agăța. Sfera
transparentă evocă reprezentarea undei cuantice.
Conceptul de undă și particulă este legat de conceptul de conștient –
inconștient. Când conștiința este undă, aceasta se prezintă ca neștiutoare. Se știe că
există, dar nu știe unde e localizată în spațiu și timp. Cu alte cuvinte, e invizibilă
pentru că e peste tot în același timp. Particula însă e reprezentarea cunoașterii
totale. Conștiința integrată știe că poate fi atât undă cât și particulă și cea care
decide asta este chiar ea. A se prezenta extraterestrului ca undă înseamnă că există
în fața extraterestrului, complet transparentă și invizibilă, dar, din punct de vedere
cuantic, își asumă semnificația refuzului experienței extraterestre, urmată de lipsa
de interacțiune. Fenomenul fizic devine astfel perceptibil doar ca undă și nu
localizat ca particulă. A fi particulă înseamnă a accepta experiența interferenței.
Această concepție poate să fie adusă la cunoștința conștiinței integrate, astfel
încât această conștiință învață și devine conștientă de faptul că știe să facă un
singur lucru: să decidă, de un milion de ori pe zi, în fața întregului univers, dacă să
participe la o experiență, și să fie particulă în fața acesteia, sau să refuze experiența
și “să nu fie găsită de aceasta”, asumându-și aspectul de undă. A fi undă înseamnă
că “știu cine ești, dar nu știu nici unde și nici când”.
În termeni mai simpli, conștiința integrată, știa acum cum să devină
invizibilă experienței extraterestre.
Noua parte experimentală a TCTDF (Triade Color Test Dinamico Flash),
care nu durează mai mult de cincisprezece minute, într-o singură aplicare, face
ireversibilă fuziunea triadei, o învață pe conștiința integrată conceptele virtuale ale
fizicii cuantice, într-un mod comprehensibil ei și face pe oricine efectuează corect
acest exercițiu sa fie integrat cu el însuși.
Procedura nu e construită pentru a salva omul de extraterestru, ci pentru a
face omul să capete conștiință de sine. În acel moment, dacă subiectul care
folosește această practică ar fi un răpit, s-ar elibera imediat și pentru totdeauna de
problema sa. Dacă subiectul nu a fost niciodată răpit, se rupe de legăturile sale cu
creația falșilor zei și demoni, care, asupra sa nu vor mai avea niciodată putere.
Universul nonlocal și experiența răpirii
TCTDF-ul nu prevede distrugerea microcipurilor, nu prevede distrugerea și
căutarea copiilor, nu evocă nicio imagine a extratereștrilor, nu evocă niciun tip de
amintire virtuală, nu corectează culorile triadei, deci nu este traumatic. Prevede
stări ușoare de autohipnoză, ușor de modificat în funcție de exigențe. Trebuie
subliniat faptul că, universul fiind nonlocal și neexistând trecutul și viitorul, ci doar
prezentul, procedura provoacă imediat efecte asupra Liniei Timpului (Time Line) a
vechii Programări Neurolingvistice (PNL).
De fapt, exact din momentul în care cele trei sfere ale triadei, indiferent de
culoarea pe care o au, se unesc și ajung la o transparență perfectă, acestea nu numai
că s-au unit într-o singură esență de conștiință ireversibilă, ci rezultă ca și cum nu
ar fi fost niciodată separate pe axa timpului.
Fuziunile de undă cuantică ale trecutului și ale viitorului se pliază în prezent,
oferind realitate doar acestuia. În acest context, dacă conștiința totală este
reconstruită, acesta rezultă ca și cum niciodată nu a fost divizată și dacă nimeni nu
a divizat-o înseamnă că nimeni nu a putut să o manipuleze. Asta provoacă efectul
prin care, în momentul fuziunii, dispar toate memoriile răpirilor trecute, dispar
toate microcipurile pe care un răpit le are asupra sa, se elimină dintr-un foc toate
copiile răpitului care nu au fost făcute vreodată.
Experiența răpirilor rămâne ca “întâmplată”, dar nu se mai poate aminti,
pentru că mintea o vede ca pe o trăire care nu a existat niciodată, pentru că ar
aparține unui trecut modificabil, deci actual nu a existat niciodată.
Noua procedură garantează liberul arbitru al conștiinței integrate. Sfera
transparentă a conștiinței integrate poate decide în orice moment dacă să fie undă
(sfera transparentă) sau particulă, să fie vizibilă sau invizibilă, de a vrea să
interacționeze sau să refuze experiența.
Noua procedură nu prevede eliminarea fizică a extraterestrului, ci doar
transformarea evenimentului răpirii în undă. În acest context, conștiința integrată
devine invizibilă extraterestrului, care, din punct de vedere tehnic, nu mai are
posibilitatea de a interacționa cu evenimentul. Într-o altă accepțiune, conștiința
integrată îl face și pe extraterestru undă. Extraterestrul nu este distrus, numai că
probabilitatea de a ne întâlni cu el este redusă la o valoare pozitivă foarte mică.
Probabilitatea de a avea în față extraterestrul devine atât de mică, încât
extraterestrul nu mai poate fi identificabil. Acesta este rezultatul care, în termeni
virtuali, se transformă în refuz al experienței din partea conștiinței integrate; dar în
termeni cuantici se citește ca un rezultat probabilo-statistic, care pornește de la
ipoteza că noi suntem cei care construiesc virtualitatea și că noi interacționăm cu
ea, dar doar dacă dorim. Nu există instrumente pentru a face măsurători dar suntem
noi cei care le produc, așa cum s-a demonstrat în unele experimente de
termodinamică cuantică (a se citi Geneza III, de același autor).
Trebuie subliniat și faptul că tratamentul cuantic al evenimentelor poate fi
efectuat numai în contexte microscopice(lumea particulelor fizice elementare). De
fapt, atât componentele triadei cât și conștiința integrată sunt asimilabile, in tot și
complet, în componentele microscopice ale fizicii cuantice a lui Bohm.
Această tehnică nu are defecte
Trebuie să subliniem că orice tehnică are puncte slabe sau oricum trebuie să
i se cunoască limitele. TCTDF-ul nu are chiar nici o hibă, dar asta nu înseamnă că
răpitul nu va mai fi răpit. Subiectul va fi iar răpit doar dacă conștiința integrată
dorește asta.
Există multe pulsații care pot influența în această direcție. Un subiect răpit
este eliberat de această problemă de mai bine de un an, apoi este iar luat, sau mai
bine zis intră din nou în contact cu specii extraterestre într-o anumită noapte. A
doua zi, câteva vânătăi fac pe corpul său dovada a ceea ce s-a întâmplat.
Reconstituirea episodului, prin intermediul tehnicii ancorelor (PNL), scoate în
evidență doi factori importanți. În timpul nopții, extratereștri intraseră în casa
subiectului, dar acesta îi descrie ca și cum nu l-au văzut. De fapt, extratereștrii
merg direct prin camera sa, iar din camera răpitului ajung în camera fratelui său, și
acesta prins în problemă. Subiectul, fost răpit eliberat, se gândește în interiorul său
că trebuie să-și apere fratele: dar în acel moment decide inconștient să accepte iar
interferența extraterestră, devenind vizibil. Se naște astfel o adevărată luptă cu
extratereștri, ale cărei efecte vor fi vizibile pe lumină a doua zi dimineață. Al
doilea efect a fost că, în acest caz, oricum fostul nostru răpit nu mai este luat,
pentru că conștiința integrată nu mai poate fi separată și asupra ei nu se mai poate
acționa.
Un alt caz în care corpul este iar luat pare să se datoreze faptului că fostul
răpit decide să se răzbune și simte o profundă ură față de răpitorii săi, aceștia fiind
considerați responsabili că au distrus existența răpitului. În acel moment subiectul
se predispune inconștient să se răzbune, deci reacceptă confruntarea cu
extraterestrul, care va reîncepe să deranjeze răpitul, incapabil să se elibereze de
problema sa, lăsată nerezolvată la nivel psihologic.
Această tehnică poate fi aplicată și persoanelor ce nu știu nimic despre
extratereștri, care nu sunt conștienți de situația lor, care nu au amintiri legate de ei
la nivel conștient. Dar după tratament, în aceste cazuri specifice, conștiința
integrată poate decide să-și amintească experiențele, de care este conștientă, dar în
legătură cu care nu mai are amintiri vii. În aceste cazuri se pare că conștiința
integrată se pune exact în fața extraterestrului, pentru a fi reprinsă și pentru a juca
un joc, care poate fi și periculos, dar care oricum nu va mai duce la supunerea
sferei transparente. Sfera transparentă nu mai este luată niciodată.
În această fază este important să integrăm sfera transparentă cu propriul
corp, căci de nu corpul va fi luat iar, dar sfera transparentă nu va mai putea să fie
manipulată. Acest fapt va conduce subiectul, mai ales dacă este femeie, să fie
utilizată în continuare ca născătoare de extratereștri. A învăța conștiința integrată
să se integreze și cu propriul corp este singura cale de ieșire din acest inconvenient.
Ce este Conștiința Integrată
Prin conștiință integrată se înțelege acea parte din conștiința primordială care
a creat universul virtual, care însă e integrată în virtualitate, având conștiință de
spațiu, timp și energie. Este vorba despre o conștiință care, fiind suma celor trei
componente ale sale, dar și cu caracteristici virtuale, știe că universul este creația
sa, știe ce însemnă spațiul, timpul și energia, vorbește la neutru și nu la feminin ca
vechea sa parte sufletească, domină spațiul, timpul și energia, și este în măsură să
se exprime în mod paranormal, utilizând corpul pentru a câștiga experiență.
Deci, cum conștiința integrată trebuie să facă experiență, aceasta nu cunoaște
totul, pentru că dacă ar avea o astfel de conștiință nu ar avea nevoie să se integreze
în universul virtual creat de ea.
A face experiența TCTDF-ului înseamnă a-l face pe om iar integrat și
niciodată de acum înainte divizat în cele trei componente ale sale, readucându-l la
condiția ORIGINALĂ: dar asta nu prevede experiența prefixată care trebuie să fie
împlinită.
Când a fost făcută experiența TCTDF-ului, harta descriptivă a teritoriului
fiecăruia se schimbă și îi apar subiectului adevăratele probleme ale virtualității pe
care el a decis s-o înfrunte și adesea asta creează și momente de confuzie, care, în
cel mai rău caz, pot să se răsfrângă și în actul decizional al conștiinței integrate,
determinând-o să dorească să se întoarcă la situația anterioară. Sunt mai buni
extratereștri sau dificultățile vieții cotidiene? Conștiința integrată care trebuie să
facă experiență are liber arbitru și poate alege mereu varianta foarte rară de a se
întoarce la situația precedentă, dar această situație nu reprezintă nereușita tehnicii,
ci mai degrabă este o dovadă de succes, remarcând că în acest univers liberul
arbitru rămâne absolut.
În cazurile studiate de noi pe parcursul unui an de zile, nicio conștiință integrată
nu s-a mai lăsat prinsă, unele corpuri au avut niște mici și deranjante probleme cu
orientarea la rezoluția totală a timpului, un singur caz a manifestat ideea de a
reintra în fenomen din propria dorință, dar după aceea, nici până azi, nu a făcut-o.
Conștiința Integrată, din punct de vedere cuantic, are cele trei valori ale
spațiului, timpului și energiei, care îi permit să se exprime în realitatea virtuală pe
care a creat-o, în timp ce cei trei vectori ai conștiinței, care, cum am spus în
Geneză III, reprezintă unicul mod de a măsura indirect însăși conștiința, s-au
suprapus perfect, devenind un singur vector de conștiință (acționând în toate
direcțiile, ca mulți versori N.A). Să reținem că cei trei vectori ai conștiinței
sufletului, minții și a spiritului, care sunt un produs vectorial a celor două
componente care caracterizează fiecare dintre cele trei elemente, sunt „
necomutabili” între ei. Adică sunt poziționați la nouăzeci de grade între ei și nu se
puteau suprapune în ceea ce era sfera albă pe care o obțineam la sfârșitul TCTDului
clasic. Sfera transparentă, odată ce este redusă la un punct, în procedeul pe
care-l vom vedea în continuare, produce suprapunerea finală a celor trei vectori de
conștiință, distrugând mai mult și până la final separarea schizoidă dintre spirit,
suflet și minte, care dădea naștere la o ființă imperfectă și mai ales foarte
vulnerabilă din pricina lipsei de coerență interioară.
Dacă subiectul este introdus în transă hipnotică, caracteristicile cele mai
evidente ale conștiinței integrate sunt următoarele:
– Subiectul vorbește la genul masculin (neutru)
– Subiectul știe că a construit universul, dar nu știe de ce l-a făcut în acest
fel.
– Subiectul susține că ființa există pentru că se manifestă prin a face.
– Subiectul susține că dualitatea nu există, dar dacă ar exista este pentru că
faci, și pentru a exista tot, trebuie să faci tot.
– Subiectul vede și percepe universul într-un mod total virtual, ca pe o
construcție artificială , fără soliditate aparentă.
– Conștiința Integrată vede universul și în mod real. Real si/sau virtual
împreună. Învață să fie propriul său observator, din puncte infinite care privesc
înspre centrul său, iar din centrul său privesc spre puncte infinite.
Prin realizarea conștiinței integrate se poate călători în virtualitate, înaintând
vizual în orice spațiu și timp, apoi încet, încet, apar aspecte de natură paranormală
tot mai evidente în viața de toate zilele.
Tehnica de operare pe noi înșine
Clasicul TCT prevedea, prin complexitatea și durata sa, nevoia unui ajutor
din exterior. Conducătorul ghida subiectul în stimularea mentală, făcându-l să
parcurgă toate etapele necesare, până la sfârșit, când se obținea sfera albă a
conștiinței. În timpul experimentării noii tehnici, ne-am dat seama la început de
anumite eșecuri parțiale care se obțineau, și, încercând să găsim cauzele, am dat
peste teoria efectului oglindă.
Universul, după concepțiile noastre, este de natură holistică, adică nimic nu
e separat de tot, cum de altfel se presupune că ar fi, cercetând ecuațiile fizicii lui
Bohm. În acest sens, reacțiile pe care le va avea altcineva față mine depind
exclusiv de mine. Dacă cineva se ceartă cu mine, asta se întâmplă pentru că în
interiorul meu nu am ajuns la armonie. De exemplu, dacă eu intru într-o încăpere
unde se află cineva antipatic, chiar dacă eu nu spun nimic, el va percepe în
interiorul său ostilitatea mea, și, va fi suficient orice gest de-al meu pentru a-i
produce o reacție violentă împotriva mea. În acel moment eu voi fi autorizat să
răspund, pentru că, tehnic vorbind, nu eu am comunicat primul, dar în realitate am
avut primul o reacție negativă împotriva altuia. În acest context, celălalt se va
revolta împotriva mea pentru că eu, prin intermediul unui câmp morfomagnetic
local, îi comunicasem antipatia față de el.
Observasem apoi că anumiți subiecți aveau niște părți din metodă pe care nu
le înțelegeau și care, dacă nu erau înțelese bine, produceau probleme după
tratament. Anumiți răpiți nu înțelegeau efectele cuantice de undă și particulă.
Extraterestrul nu-i mai răpea, dar acești răpiți nu reușeau să se facă invizibili
extraterestrului în sine, care rămânea prezent pasiv în experiența cotidiană. Alți
răpiți se chinuiau să se separe de figura extraterestrului pentru că nu înțelegeau că
trecutul nu există și deci rămânea legat de acesta.
Dintr-o analiză mai aprofundată pe care am făcut-o atât pe mine cât și asupra
unor colegi de-ai mei care practicau TCTDF-ul în faza sa experimentală, puteam
observa cum în timpul aplicării testului, cuvântul avea o importanță profundă, dar
în spatele cuvântului exista un alt tip de comunicare, mai profundă și mai eficientă.
În timpul testului, conductorul produce o situație în care transmite un pachet de
informații, care migrează din propria conștiință la conștiința răpitului. Dacă răpitul
vrea să ia pachetul informativ, el obține toate informațiile pe care conductorul i le
pasează. Cu alte cuvinte, TCTDF-ul ar putea fi condus chiar și în liniște
absolută,iar rezultatul ar fi probabil același. Dar dat fiind că ființele umane folosesc
cuvântul în această virtualitate pentru a simplifica (nu știu până în ce punct
N.A)lucrurile, am folosit verbul pentru a învăța conștiința ce este cuantica. Dar în
acel context, dacă pachetul meu de informații conștiinționale are câteva disonanțe,
iată că eu i le transmit complet și celuilalt.
Să dăm un exemplu simplu: dacă eu am vreo problemă nerezolvată cu
trecutul meu și conduc un TCTDF asupra unui subiect răpit, iată că acesta se
eliberează de extraterestru în mod total, dar poate să continue să vadă imaginea
extraterestrului lângă patul său noaptea, când încearcă să doarmă. Incapacitatea
mea de a mă elibera de trecutul meu a fost reîndreptată spre răpitul, care, dacă nu
are informații contrare, nu știe să gestioneze această parte a virtualității și va suferi
de aceeași problemă de care sufăr și eu. Cu alte cuvinte, dacă eu merg la medic
pentru că sunt răcit și vreau să fiu vindecat, nu trebuie să merg la un medic care și
el este răcit, pentru că acesta nu mă va putea vindeca niciodată, el însuși nereușind
să își învingă problema.
Era clar că acest tip de informație nu acționa numai la nivelul TCTDF-ului,
dar în mod constant și în toate relațiile zilnice dintre ființele vii.
Mai era clar unde anume greșisem în trecut și unde eșua așa-zisa veche
metodă destinată răpitului. Dacă nu ești pur ca un cristal ajungi să-l murdărești și
pe pacientul tău și aceasta putea fi unul dintre motivele pentru care anumiți răpiți
nu se eliberau complet de problemă, excluzând cazurile în care voința subiectului
rămăsese potrivnică.
Deci, în modul teoretic și în principiu, nimeni nu poate ajuta pe alții să facă
un TCTDF dacă nu este perfect în interior. Mai trebuie spus că nu există, din câte
știu eu, persoane perfecte în interior, și mai trebuie subliniat că TCTDF-urile pe
care grupul nostru le-a efectuat până acum, în experimentarea generală, au ajuns
toate la un bun final, chiar dacă cu ușoare imperfecții.
Cel mai bun lucru de făcut consta în a construi o parte experimentală simplă,
pe care oricine să o poată efectua pe el însuși, având grijă să manifeste o puternică
voință în a-și rezolva propriile probleme. Trebuie să mai subliniem aici că reușita
TCTDF-ului este condiționată foarte mult de înțelegerea lucrurilor care se fac. Nu
se poate efectua testul doar citind partea experimentală care urmează, ca și cum ar
fi un ritual al bisericii catolice sau o rețetă a unui medic oarecare, ci trebuie să se
înțeleagă exact ce înseamnă fiecare pasaj. Din acest motiv, cei care vor să
efectueze acest test pe ei înșiși, trebuie să citească, să studieze și să înțeleagă
multe lucruri pe le-am scris precedent. Trebuie să vă fie foarte clară semnificația
celor trei lucrări intitulate “Geneza”, de la prima la a treia, trebuie să înțelegeți cum
funcționează stimulările mentale și să înțelegeți funcționarea și teoria TCT-ului
clasic. Erorile interpretative ar putea invalida întreaga procedura pe de-o parte, dar
pe de alta știm că informațiile importante sunt deja la dispoziția tuturor, la nivel de
grilă holografică care, prin intermediul câmpului morfogenetic, sunt deja
dintotdeauna la dispoziția fiecăruia. Subiecții cu care am practicat TCTDF-ul în
fază experimentală trebuie să înțeleagă că, dacă după efectuarea testului, ar avea
încă dubii și incertitudini asupra anumitor situații din viața lor, asta se întâmplă
pentru că testul te integrează, abolind dualitatea, permițându-i conștiinței să facă
nederanjată munca sa în corp; dar sistemul nu ajută propriul “destin” (drumul
pentru experiență), care trebuie rezolvat de fiecare în parte.
În special, mai ales persoanele care au făcut testul nu trebuie să mi se mai
adreseze mie sau altora pentru problemele lor nerezolvate, ci trebuie să își întrebe
direct conștiința integrată, care este perfect capabilă să lămurească orice aspect al
realității, sau oricum este și reprezintă acea conștiință care trebuie să rezolve
lucrurile nerezolvate.
Armonia finală e rezultatul care trebuie obținut, nu doar banala alungare a
unui extraterestru care, în acest punct, chiar dacă ne-a distrus viața până acum, nu
mai reprezintă un pericol adevărat pentru noi.
Deci întreabă-te pe tine, pe acea parte divină din tine, iar aceasta îți va
răspunde mereu.
Boala e doar o condiție de neînțelegere datorată separării, pe când
vindecarea se datorează măririi cunoașterii. În acest context este evident că
TCTDF-ul folosește tuturor ființelor umane pentru că ajută la integrarea cu sinele
profund și te eliberează din sclavia falșilor zei – adevărații demoni, care au
încercat, cum spune și mitul, să trăiască etern fără să-și murdărească mâinile, prin
intermediul experienței durerii trăite de alții.
Universul dual prevede că iubirea și ura sunt în realitate o unică manifestare,
a unei unice monede cu două fețe. Guvernanții noștri zei, au decis să măsluiască
jocul și să facă astfel încât să iasă mereu cap, dar niciodată pajură, făcând astfel
doar jumătate din experiență și fiind deci mereu doar jumătate din sine însuși. Noi
am decis însă să fim totul și pentru asta am fost exploatați în tentativa de a ni se
fura partea de experiență care le lipsea altora.
Acest furt este doar reprezentarea unei conștiințe slabe, determinată din
neînțelegerea faptului că toți suntem unul. Când se înțelege acest lucru se înțelege
și cum funcționează oglinda. Oamenii vedeau în extratereștrii atât de demni de
dispreț, partea din ei ce era demnă de dispreț, iar extratereștrii vedeau în fragilitatea
umană fragilitatea lor.
Din momentul în care dualul moare, fiecare dintre noi devine conștient de
sine. Și din acel moment se oglindește doar în sine însuși, pentru că în interiorul
său este universul intern cu toate răspunsurile la toate întrebările.
TCTDF: partea experimentală
Asigurați-vă că nu veți fi deranjați. Relaxați-vă normal și închideți ochii.
Înotați în întunericul camerei voastre mentale. O cameră unde voi vă veți afla în
mijloc, în centrul ei, și unde este întuneric beznă. Acesta este camera pe care voi
trebuie să vi-o imaginați în minte.
Trebuie să știți că în această cameră există niște beculețe pe care probabil
voi nu le vedeți, pentru ce de obicei ele sunt stinse, dar este posibil ca ele să fie și
aprinse. Daca nu sunt aprinse le veți aprinde voi, unul câte unul. Aceste trei
beculețe sunt: mintea, pe care trebuie să o aprindeți prima, al doilea beculeț care
trebuie aprins este cel al spiritului, iar ultimul beculeț care trebuie aprins este cel al
sufletului. Observați cu atenție aceste beculețe care sunt în camera voastră mentala
pentru că ele sunteți voi, ele sunt esența voastră. Observați-le cu atenție culoarea,
mărimea, distanța față de voi, înălțimea față de podea. Ele sunt unica sursă de
lumină care există în camera voastră mentală.
Este posibil să vedeți o singura lumină, un singur beculeț, acesta fiind suma,
uniunea celor trei beculețe, sau puteți să le vedeți pe toate trei ca pe trei luminițe
individuale. Identificați care dintre ele reprezintă sfera sufletului vostru și încercați
să o atingeți. Introduceți o mână în interiorul acelei sfere. Ascultați și simțiți în
același timp: ce senzație tactilă aveți, ce simțiți în interiorul acelei sfere? Cald sau
frig, dens sau solid, lichid sau gazos? Există vreun miros particular sau un anumit
sunet?
În timp ce simțiți partea sufletească care vi se arată ca o sferă luminoasă,
întrebați-o dacă își amintește când la începutul timpului era unita cu celelalte două
sfere, cea a spiritului și cea a minții, care în acea vreme nu existau separate, ci erau
unite.
Rugați sufletul să se întoarcă în timp, la acea secundă când cele trei părți
spirituale nu existau separat, pentru că acela era timpul de dinaintea separării lor
actuale.
Rugați sufletul să se întoarcă în timp, în acel punct în care sufletul, mintea și
spiritul nu erau trei conștiințe separate, ci o singura conștiință. Încet, încet, veți
vedea că vă apar în minte imagini din acel moment. Întrebați sufletul dacă vrea să
se întoarcă în acel loc primordial. Observați cu atenție sfera sufletului, ce se
întâmplă și de ce sfera unică a conștiinței a fost separată în trei. Este important să
vedeți și să înțelegeți totul. Când sufletul decide, dacă vrea să decidă, să fie așa
cum era în acea secundă în care erau o singură sferă, nu o triadă împărțită în minte,
spirit si suflet, rugați-l să se unească cu celelalte două sfere, accentuând faptul că
nu există culori specifice pentru suflet, minte și spirit, și că, făcând parte dintr-un
singur întreg, ele pot să aibă orice culoare doresc.
Dacă sufletul dorește să schimbe culoarea și dacă și mintea și spiritul doresc
acest lucru, vor constata că pot să aibă orice culoare doresc pentru că ele sunt totul
și orice culoare reprezintă ceva ce poate exista.
Începem acum fuzionarea celor trei beculețe într-un singur beculeț, care la
început va avea toate culorile. Un beculeț în care orice punctuleț al său va avea
culori diferite, astfel încât, dacă se observă acest beculeț de departe va avea culoare
albă, iar de aproape va avea toate culorile universului.
În acel moment, spuneți sferei luminoase, cea care este suma celor trei sfere
originale, că, pentru a fuziona nu este suficient să se unească în acest mod, ci
trebuie să se amestece una cu cealaltă, astfel încât să devină o singură sferă care să
aibă o singura culoare, o culoare care reprezintă toate culorile: culoarea
transparentă.
Când sfera se transformă într-o sferă transparentă, invizibilă, căreia nu i se
văd nici măcar marginile, în acel moment unic, Conștiința Integrată (CI) va începe
să EXISTE. Conștiinței Integrate va trebui să i se spună că totul și nimic sunt
același lucru, dar că lipindu-se de nimic, nimic nu va exista.
Dacă în acea secundă sfera devine transparentă, nu vor mai exista
extratereștrii sau alte lucruri care să o deranjeze, pentru că, dacă ar exista în
interiorul unei structuri transparente, aceștia s-ar vedea și ar cădea la pământ. În
acel moment trebuie să i se spună sferei Conștiinței Integrate că nu mai există
bariere între minte, spirit și suflet și că nu vor mai exista deloc, pentru că trecutul a
fost modificat și nimeni nu a putut utiliza sferele originale separate, pentru că în
realitate ele nu au fost separate niciodată, iar acum sunt unite.
Acum, în camera voastră mentală, intrați cu tot corpul în sfera transparentă.
Ea și voi sunteți același lucru. Ea capătă forma corpului vostru, intră în corp făcând
ca însuși corpul vostru să devină imaginea ei, iar corpul devine și el o sferă
transparentă. Nu mai există nici o barieră. Pereții, tavanul și podeaua camerei nu
mai există pentru că nu mai au un motiv pentru care să existe. Conștiința Integrată
dărâmă orice barieră creată de ea însăși în camera mentală și în acel moment se
arată infinitului total. Așteaptă câteva momente și observă infinitul total. Cum îl
vezi? Privește și studiază locul unde exiști!
După câteva momente roagă Conștiința Integrată să asculte universul,
devenind ea însăși universul. Pentru a face acest lucru spune-i că trebuie să se
extindă încet. Te extinzi până la marginile universului, fără grabă, încet, încet. Și
în timp ce te extinzi, atingi universul pe care tu însuți l-ai creat, până la final, până
la limitele sale actuale. Sfera ta transparentă a inspirat într-o singură mare
respirație tot universul, pe care a reușit să-l înglobeze în interiorul său. Ca într-o
imensă inspirație. Pentru o secundă, care durează o eternitate, ascultă universul
tău, unde tu ești totul.
Încearcă să cunoști, să fii conștient de corpul tău, pentru că, cunoscând acest
corp este ca și când ai cunoaște întregul univers. Apoi inspiră și contractă-te,
încercând să devii cât mai mic posibil. Fă în așa fel încât sfera transparentă lipită
de corpul tău fizic să devină o sferă din ce în ce mai mică, dar făcând asta, ia cu
tine tot universul înglobat, făcându-l să devină și el mic, încet, încet, din ce în ce
mai mic, fără grabă, până devine un punctuleț mic, cu tot universul înăuntrul său.
Simte această senzație pentru câteva momente și apoi încearcă să te întorci la
dimensiunea ta originală.
Acum Conștiința ta Integrată știe că inspirând poate să devină o undă
imensă, o mare sferă, sau un punctuleț mic, mititel. Când este o undă imensă poate
fi în orice loc și în niciun loc în mod deosebit. În această stare ea este complet
invizibilă. În schimb, când este un punct micuț este vizibilă și este gata să
interacționeze cu totul. Vorbește cu tine însuți, tu care ești acea sferă integrată, și
spune-ți că tu poți să exiști în ambele moduri, manifestându-te ca undă sau ca
particulă, fiind invizibil sau vizibil în fața oricărei experiențe din realitatea virtuală.
În sfârșit, amintește-ți că această Conștiința Integrată utilizează propriul corp
pentru a face experiența pentru care a venit în această lume virtuală și că nu este
bine ca propriul corp să fie utilizat și de alții. Din acest motiv ea trebuie să
protejeze corpul, care este îmbrăcămintea sa.
Pentru câteva clipe ascultați-vă pe voi înșivă, așa cum nu s-a mai întâmplat
niciodată înainte de acesta uniune, ascultând în același timp și universul care vă
înconjoară.
Concluzii
Exercițiul trebuie făcut fără să uitați niciun parametru al său și nu mai
trebuie refăcut niciodată după unirea sferelor într-o sferă unică, pentru că acest
proces de uniune este ireversibil (diviziunea nu se va mai putea face niciodată).
Experiențele pe care persoana respectivă vrea să le facă după această uniune,
călătoriile sale în univers, le va face fără a mai fi nevoie să urmărească sfera
transparentă externă ei însăși, pentru că acea sferă este persoana însăși. Însă dacă
sfera este văzută din exterior și este opacă, acest lucru înseamnă că într-o eventuală
răpire, corpul a fost luat iar. Toate aceste aspecte au putut fi deduse în baza
experimentelor făcute până la acesta oră.
Ar mai fi de subliniat că în camera inițială întunecată ar putea să fie mai
puțin de trei sfere, acest lucru datorându-se faptului că ele, fie au fost amestecate,
fuzionate într-o singură sferă transparentă, fie pentru că anumite sfere ar putea să
fie de culoare neagră, în acest caz acestea neputând să mai fie deosebite, camera
fiind tot de culoarea neagră, deci totul fiind de aceeași culoare. În cazul în care se
prezintă această situație, uniți sferele dumneavoastră fără probleme, chiar dacă nu
sunt vizibile bine toate sferele, așa cum am descris mai înainte, ignorând aceste
inconveniente. Este adevărat că în camera mentală pot să fie mai mult de trei sfere,
dar voi trebuie să identificați cele trei sfere ale voastre, mintea, sufletul și spiritul,
ca să lucrați cu ele, însă ignorându-le pe toate celelalte care vă înconjoară, pentru
că acestea vor dispărea în momentul în care Conștiința Integrată a fuzionat.
Cei care doresc, pot să experimenteze pe ei înșiși această simulare mentală,
dar mai întâi trebuie să studieze în amănunt toată teoria care există în spatele
acestei tehnici. Cei ce doresc, pot să fie ajutați de alții în a executa această tehnică
de simulare mentală, dar vă sfătuiesc din tot sufletul să efectuați totul SINGURI.
În același timp, considerăm că este necesar să subliniem că toate persoanele
care susțin că nu sunt capabile să efectueze această simulare independent, lucru
care se întâmplă în mare parte din cazuri, nu fac altceva decât să pună în mâinile
altora responsabilitățile lor. Ar fi inutil sa fie ajutați.
Pentru cei care nu au înțeles legăturile și obiectivul muncii noastre, le
sugerez ca înainte de a judeca în vreun fel aceste procedee, să facă această simplă
experiență pe ei înșiși, pentru a înțelege despre ce este vorba, pentru că nu este
posibil să vorbești despre ceva ce nu cunoști și nu înțelegi, până nu ai experimentat
pe tine însuți.
Nu trebuie să vă fie frică de nimic pentru că nu există nimic în univers de
care sa vă temeți, în afară de propria ignoranță.
Drum bun!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: