Textul de față este prima parte a cărții “GENEZA” ,scrisă de prof. Corrado Malanga și care va apărea în librăriile italiene abia în data de 22 aprilie 2013.
Această traducere a fost făcută de Alexandra Blănaru și revizuită de Gabriela Dobrescu. Traducerea este aprobată de autor și va fi inclusă în ARHIVA MALANGA.

Prefață

În acest articol o să construim o legătură puternică între realitatea experiențelor de răpire extraterestră și lumea mitului. Și mai ales, o să reinterpretăm Cabala ebraică utilizând fenomenul răpirilor extraterestre, acest fenomen fiind o cheie de lectură modernă, capabilă să ridice toate vălurile ce nu au fost încă ridicate de studiile lui Luouria.

Înainte de a parcurge acest articol vă recomand să citiți cartea “Extratereștri sau Demoni” și articolele: “Fizica răpirilor”, “Timpul și percepția sa” și “Simulări mentale”, aceasta pentru a înțelege mai bine conceptele care aici nu mai sunt reluate.

Introducere

A venit momentul să clarificăm geneza întregului Universului.

În articolele precedente, care descriau rezultatele cercetărilor noastre în legătură cu fenomenul de răpiri extraterestre si de interferente aliene de pe această planetă, în cadrul tehnicilor folosite de noi pentru a clarifica anumite probleme, formulasem o idee despre cosmos, despre extratereștri, despre poziția creatorilor, etc. Astăzi suntem în măsură să oferim o imagine mai detaliată a hărții teritoriului.

Datele obținute au fost descoperite utilizând fie tehnica hipnozei, prin care se pune în legătura partea sufleteasca a răpiților noștri cu conștientul, fie prin intermediul sistemelor de simulare mentală (simbad sau flash simulation, despre care vom vorbi în următorul articol).

Sistemele de simulare mentală adoptate de noi nu prevăd prezența unui simulator extern, ci pot fi și autoinduse. Dar aceasta va fi tema următoarei noastre lucrări.

În această sesiune este suficient să se știe că am încercat să utilizăm răpiți ieșiți din fenomenul de răpire, ca remote viewer, adică aducere aminte târzie, dacă putem spune așa.

Capacitățile lor din acest punct de vedere s-au dovedit a fi extrem de interesante și ne-au furnizat puncte de plecare foarte bune pentru a încerca să formulăm o organigramă a întregii creații umane. Dar surpriza finală va fi incredibilă până și pentru noi.

Dar să le luam pe rând.

Pe scurt, i se cerea părții sufletești, care era separată din contextul triadei (suflet, minte și spirit), să descrie anumite evenimente despre situația trecută,

despre evoluție, despre situația de pe planeta noastră. Astfel de declarații nu au fost cerute mereu, dar uneori au apărut spontan, fie în prezența noastră, fie în absența noastră. Subiecții luați în considerație în prima fază a experimentului nu au fost puși în contat unul cu altul, ci doar după aceea s-a permis ca declarațiile lor să fie puse într-o confruntare directă.

Deci, organigrama în 3d pe care v-o propunem este reprezentarea creării Universului, așa cum ne-a fost descrisă de părțile sufletești.

În această organigramă am făcut o corecție în ceea ce privește ipotezele precedente legate de poziția figurii Primului Om (PO).

În această sesiune, prin Primul Om (PO) se înțelege expresia creației primului om din partea primului Creator, unul dintre cei doi creatori produși de Conștiința Inițială.

Ne-au cerut mulți în ultimul timp să clarificăm poziția acestui personaj, care nouă ne apărea la începutul cercetării noastre ca bunul nostru părinte creator și care s-a dovedit a fi un personaj cu adevărat nerecomandabil.

Dar haideți să le luăm pe rând și să analizăm ceea ce se întâmplă la început, din momentul când creația se trezește.

Tabloul general

Pentru a descrie interiorul universului am pregătit un tablou general, pe care îl prezentăm în continuare. Îl vom folosi pe post de îndrumător și-l vom consulta de-a lungul descrierii evenimentelor.

Acest tablou ar reprezenta întreaga descriere a universului, așa cum îl cunoaștem azi prin intermediul descrierilor făcute de părțile sufletești interogate de noi.

Conștiința și liberul arbitru

Să pornim de la început și să analizăm esența Conștiinței, pe care noi am descris-o în organigrama noastră ca fiind o sursă luminoasă. Conștiința există dintotdeauna pentru că este eternă.

Dar într-o zi (simbolism temporar care nu are sens: ar trebui să spunem “o miime de secunda perceputa de noi) aceasta se trezește și se aprinde.
În acel moment ia conștiință de sine (conștientizează că este, că există) dar nu știe cum e făcută (nu e conștientă de ea). Singurul mod pentru a ști cum este făcută ar fi să se oglindească într-o oglindă , dar, o astfel de oglindă nu există

încă. Atunci conștiința își creează o oglindă pentru a se privi, oglinda reprezentând universul virtual, așa cum am mai spus și în lucrările precedente, pentru a se privi. În acest punct conștiința decide că trebuie să facă experiența de sine: trebuie să știe, nu doar să se privească în oglindă, trebuie să se cunoască, trebuie să se atingă, dacă s-ar putea spune așa.

În acest moment conștiința emană printr-un simplu act de voință dorința de a face experiență și decide s-o facă fără limitări. Gândul sau produce în acel moment apariția dualismului.

Dualismul este reprezentarea fundamentală a ideii de alegere. Cu alte cuvinte, dacă decid să fac experiență, decid și că pot să aleg experiența mea, și, în acest context, învăț să înțeleg ce semnificație are ideea alegerii legată de responsabilitatea alegerii însăși.

Astfel, oferindu-i-se conștiinței posibilitatea de a câștiga cunoașterea, i se oferă și posibilitatea de a nu dori să o câștige.

Pe scurt, conștiința nu creează un binar unde ești aruncat și ți se zice să mergi înainte, ci creează un binar unde ești așezat în mijlocul drumului și ți se spune …”Du-te înainte sau înapoi, după cum alegi!”

Acest aspect al creației produce un efect singular. În oricare punct din univers te-ai afla, poți să mergi deasupra sau dedesubt, la dreapta sau la stânga, în sus sau în jos, etc.. Fiecare lucru pe care-l poți face va avea un semn plus(+) sau un semn minus(-) și tu alegi ce să faci.

În acel moment se naște liberul arbitru.

Cei doi creatori

Conștiința e unică, nonduală și eternă. Acesta este, a fost și va fi. Ceea ce se schimbă in conștiința, nu este schimbarea ei însăși ci schimbarea cunoașterii de a fi, care este câștigată în timpul experienței sale de viață.

O astfel de experiență trebuie să fie efectuată de ceva, care în definitiv este imaginea sa virtuală. Aceasta imagine este creată chiar de conștiință însăși, si este bineînțeles duală.

În acest fel se creează obligatoriu doi creatori care pot să aleagă ce vor face. Cei doi creatori nu pot fi nici trei nici unul, ci doar doi pentru ca universul a fost construit pe baze duale.

Cei doi creatori pot să aleagă străzi diferite ale evoluției, care, datorită lor și datorită a ceea ce fac, conștiința va înțelege cine este cu adevărat și cum este făcută pentru : că ea este, că ea există, a înțeles deja prin faptul că s-a trezit, s-a luminat

(actul inițial al creației, actul inițial al începerii cunoașterii de sine).

Primul creator și neamul său

Am vrut să indicăm primul creator cu simbolul C1 și l-am așezat (în mod inconștient, idealist si arhetipal în dreapta observatorului. Astfel, primul creator alege să creeze la rândul său o ființă perfectă, prin care el însuși să poată face experiențe. Această ființă am indicat-o prin sigla PO (Primul Om), prescurtare pe care o vom folosi de acum înainte.

Acest Prim Om are caracteristici primordiale foarte precise. În primul rând este dotat cu o parte sufletească legată foarte bine de propriul eu, este aproape o emanație a creatorului său, cu care uneori se confundă (se amestecă).

Deci, PO a fost creat de primul creator imediat, ca o ființă aproape perfectă, are suflet, deci e s t e imortal în corp, și este reprezentarea lui Adam din Geneza biblică.

Se poate observa că în reconstrucția noastră fiecare figură are un corespondent în cărțile antice, care spun povestea Zeilor, ca de altfel si în literatura ebraică, dar de ce nu si in cea babiloniană și cea sanscrită.

Aici trebuie să deschidem o paranteză importantă pentru a explica cum de era scrisă realitatea lucrurilor în aceste cărți. De fapt, aceste texte nu trebuie interpretate ad litteram, ca texte exclusiv istorice, ci ca texte în care povestirile narate sunt mai curând mituri: nu legende, nu istorii cronologice a unor evenimente care s-au întâmplat în anumite perioade, ci ca mituri, adică simboluri arhetipice a ceea ce e, există și va exista.

http://www.riflessioni.it/enciclopedia/mito.htm http://it.wikipedia.org/wiki/Mito

PO creează extratereștrii!

PO, fiind imortal, și din acest motiv incapabil să facă experiența morții pe el însuși, are nevoie să creeze alte ființe care să facă pentru el experiența morții.( PO îl reprezintă pe Adam, care pentru a fi asemenea creatorului său, creează la rândul său, săvârșind un păcat foarte mare – cel al orgoliului.).

În tradiția ebraică acest Adam va deveni muritor fiindcă mănâncă din copacul vieții și al morții, și va fi alungat din paradisul terestru. Acest Adam suntem noi și izgonirea sa se întâmplă arhetipic acum. Trebuie să reținem că

textele antice sacre trebuie interpretate ca arhetipuri și simboluri, adică în afara timpului și a spațiului, pentru că povestesc despre tot, și nu despre înainte și după, așa cum se crede astăzi.

Deci, iată că au apărut extratereștrii: toți aceia cunoscuți de noi și cine știe câți alții pe care noi nu-i cunoaștem. Aceștia nu au suflet, deci mor.

În organigrama noastră am reprezentat extratereștrii cu figuri geometrice închise într-un paralelipiped de cristal care determină limitele totalului existenței lor.

Extratereștrii văd cum creatorul lor (PO: a nu fi confundat cu primul creator C1) este imortal, pentru că este suflet, și își propun să devină ca el. În acel moment, extratereștrii creați de PO sunt creați după imaginea sa, deci fac aceeași greșeală pe care a făcut-o PO față de primul și adevăratul său creator, C1. “ Similia similibus concreantur”, adică “Spune-mi cine sunt prietenii tăi și îți spun cine ești!”

În acest moment extratereștrii, sub controlul lui PO, creatorul lor, încearcă oricum să răstoarne ordinea lucrurilor și să ia locul creatorului lor. Pentru a obține acest rezultat însa, extratereștrii trebuie să devină imortali și să se poată pună la același nivel cu PO. Extratereștrii plănuiesc să fure partea sufleteasca a lui PO. În acest moment PO înțelege că, creaturile sale s-au revoltat împotriva sa și se refugiază într-o zonă din univers în care extratereștrii nu pot intra.

Strategia extraterestră

Extratereștrii au fost abandonați de creatorul lor, PO, dar nu renunță și ticluiesc o nouă strategie de supraviețuire. Construiesc omul (adică pe noi).

Nu un om oarecare, ci un om cu un ADN capabil să devină capcană pentru suflete (să ne aducem aminte că sufletul intră doar în anumite corpuri, dotate cu o secvență de baze puricice și pirimidinice specială, determinată de ADN, probabil mitocondrial, de la părintele de sex feminin).
Un ADN care îl imită pe cel al lui PO.

Extratereștrii modifică structura omului de Neandrethal până creează omul de Cro-Magnon. Și așteaptă ca sufletul să ajungă înăuntru. Odată ce sufletele ajung în aceste capcane, extratereștrii îi vor răpi pe acești oameni și-i vor folosi pentru toate lucrurile pe care le-am descris în lucrările anterioare, așteptând să-si modifice ADN-ul lor, pentru a-l face biocompatibil cu partea sufleteasca a omului. În acel moment, omul va fi distrus, iar partea sufletească, “ob collo torto” chiar dacă nu va dori, va intra cu forța în corpurile extraterestre biocompatibile cu prezența sa. În acel moment, strategia extraterestră prevede să blocheze fluxul de

suflete în corpurile lor, ne mai permițându-i sufletului să iasă. La final am fi obținut un extraterestru imortal, asemenea lui PO.

Dar unde să găsească extratereștrii suflete care să între în aceste corpuri?

Extratereștrii știu că PO are nevoie să își introducă sufletele în corpuri care să moară, ca apoi să și le ia înapoi, sufletul care între timp a căpătat conștiență de fenomenul morții, de a ști ce înseamnă să ai sfârșit.

Extratereștrii așteaptă răbdători, iar PO începe să folosească corpurile create de extratereștri.

Între timp, extratereștrii încep să răpească oamenii cu suflet în încercarea de a fura, mai devreme sau mai târziu, partea sufleteasca a propriului lor creator, PO.

Încă o dată se naște și se propagă o luptă pentru viață și nemurire între PO și creaturile sale, dar această luptă se face prin intermediul altor creaturi, care habar nu au de nimic: oamenii!

Dar diavolul face oalele fără capac.

Al doilea creator

Al doilea creator a decis să parcurgă un drum evolutiv diferit, dar făcând asta și-a pierdut partea sufletească, care nu a vrut să-l urmeze.

Acum, noi nu știm cum și de ce s-a întâmplat asta, dar știm din povestirile răpiților de unde putem deduce că al doilea creator s-a trezit într-o zonă compromisă din universul dimensional, unde sufletul său a refuzat să-l urmeze. Al doilea creator este într-un univers bidimensional, cel puțin pentru ochii noștri. Un univers care se închide, așa cum îl descriu memoriile extraterestre active (MAA) ale acelorași răpiți, unde nu există culoare sau corpuri.

Pe de-o parte avem un creator care de-acum nu mai are suflet, deci și fără corp, iar pe de altă parte avem o parte sufleteasca care se plimba prin univers, care nu are corpuri pe care să le folosească.

Dar când sufletul celui de-al doilea creator vede creația extratereștrilor (oamenii), iată că încearcă să intre în acele corpuri care fuseseră pregătite să găzduiască sufletul derivat din PO. Pentru extratereștri este un noroc neașteptat.
Ce a făcut al doilea creator nu este foarte clar, dar tentativele sale de a se întoarce în partea noastră de univers au eșuat, pentru că aici te poți întoarce doar dacă ești suflet, altfel ești obligat să rămâi acolo. Un “acolo” care în sfintele scripturi este reprezentat de infern, unde diavolul și creaturile sale (demonii) au fost marginalizați. Și încă o dată descriem ceva ce era descris arhetipic în textele sacre ale unei anumite culturi, cum ar fi de exemplu cea ebraică, dar nu numai.

Al doilea creator, reprezentat în schemă cu C2, face și el o creație mai

modestă și creează extratereștrii fără corp, cei pe care i-am descris de mai multe ori, dar mai ales pe cei limitați să aibă un corp fals pentru a putea să interacționeze cu realitatea noastră, utilizând o marionetă, care este reprezentarea extraterestrului nordic, înalt, cu părul alb, cu șase degete la mâini, îmbrăcat în alb, cu un medalion la gât, caracterizat de simbologia dublului triunghi răsturnat.

Alt extraterestru de acest tip e cel identificat cu monograma Ra (în amintirea zeilor egipteni, de figura cărora este legat), care utilizează ca și corp corpul unui extraterestru care pare o pasăre foarte înaltă, având în loc de nas un cioc și un fel de excrescență sub bărbie (ca al faraonilor egipteni), plus un ipotetic al treilea ochi în centrul frunții. În realitate nu știm nici până în ziua de azi ce este acest al treilea ochi, dar așa ne este descris de răpiți, care își amintesc această pasăre antropomorfă, înaltă de aproximativ patru metri (identificat de noi cu numele de Horus).

Și al doilea creator își folosește creaturile ca mână de lucru pentru a-și recupera partea sufleteasca pe care și-a pierdut-o. Acești extratereștri fără corp încearcă să rămână în viață utilizând partea sufleteasca a răpiților noștri, așa cum am descris în alte articole precedente acestuia.

Obiectivul lor era să construiască un corp sau să utilizeze altul pentru a trece în această parte a universului (lucru care aparent poate fi făcut doar dacă au o a treia dimensiune). În acest fel, extraterestrul fără corp care a găsit un corp îi utilizează partea sufleteasca și încearcă să o integreze în sine însuși. Scopul său final e să treacă aici, așa cum am mai spus, iar apoi să se întoarcă la conștiință, de unde provine primul creator.

Deci și el vrea în primul rând să se salveze și apoi să trăiască și să nu moară fizic.

Poziția omului

Ființa umană se află într-o situație destul de complicată.

Pe de o parte, extratereștrii creați de cel de-al doilea creator, adică extratereștrii fără corp, vin să-i ia partea sufletească, în tentativa de o utiliza, susținând că odată aceasta era a lor și că acum o vor înapoi. Apoi sunt extratereștrii creați de PO, creat la rândul său de primul creator, care vor să păcălească omul pentru a-i lua sufletul, ca să poată trăi etern, iar apoi să elimine umanitatea pentru totdeauna.

Această situație a fost susținută de părțile sufletești ale răpiților, care în timpul hipnozei regresive descriau acest tip de univers. La declarațiile sufletului s- au adăugat declarațiile forțate ale extratereștrilor fără corp care îi parazitau pe

răpiții noștri și pe care reușeam să-i determinăm să interacționeze.
Acești pseudo-demoni se manifestau adesea zgomotos, transformând

ședințele noastre de hipnoză în adevărate ședințe de exorcism pur.
Apoi mai erau și declarațiile diferiților Luxi, paraziții luminoși fără corp,

care susțineau același cadru operativ si apoi erau declarațiile memoriilor extraterestre active (MEA), care ofereau părțile lipsă din acest scenariu.

Erorile făcute

Era evident că în descrierile pe care le făcusem înainte asupra acestui fenomen s-au strecurat doua greșeli importante pe care trebuia să le corectăm. Prima greșeală a fost acela de a crede că primul creator (C1) crease mai întâi extratereștrii și apoi pe PO, ca un produs mai bun, pentru că, față de extratereștrii, pe el l-a creat cu parte sufleteasca. Dar lucrurile nu se petrecuseră așa. De fapt, PO a fost creat imediat (de altfel Biblia susține, destul de curios, că prima creație a fost făcută fără să se treacă prin nici o evoluție, lucru care privește doar în parte și doar pe “omul al doilea”, adică pe noi.
Acest lucru trebuia verificat în vreun fel.

Verificarea nu a întârziat să fie realizată, făcându-i pe subiecți să-și amintească în hipnoză profundă structura fizică al primului corp în care se încarnaseră. Doar câțiva declarau că intraseră în interiorul unui fel de maimuță primara, pe când alții vedeau o ființă foarte înaltă, foarte mare, in fine, un gigant am spune noi dacă l-am vedea in mod direct.

Confirmări ulterioare ale acestui lucru au fost obținute lucrând cu răpiții care se eliberaseră deja de problema răpirii extraterestre. Aceștia, lucrând cu tehnicile de simulare mentală, cum ar fi SIMBAD sau simularea flash (despre care vom vorbi cu altă ocazie), obțineau de la partea lor sufleteasca, întrebând-o direct, exact aceleași descrieri.

PO crease extratereștrii și extratereștrii creaseră al doilea om, adică pe noi.

A doua greșeală pe care o făcusem era să ne gândim că în interiorul corpurilor răpiților era doar partea sufleteasca fugită de la al doilea creator (C2), dar în schimb am găsit și părți sufletești care proveneau de la PO, creat de primul creator, adică de către C1.

O altă ipoteză de lucru se baza pe o serie de hipnoze pe care le făcusem cu ani în urmă, unde se întrevedea ipoteza că PO pusese în corpul unor oameni câteva suflete pe care le monitoriza chiar el, pentru a verifica, ca un “cal troian”, ceea ce creaturile sale, adică extratereștrii, făceau pe la spatele sau pentru a-i fura sufletul.

Noi chiar ne gândeam că dacă extratereștrii ar fi reușit în vreun fel să ia în

mod stabil partea sufletească a oamenilor, mai devreme sau mai târziu ei ar fi ajuns să-l urmărească pe PO prin tot universul, în încercarea de a-i lua și lui partea sufletească de la primul creator, reușind astfel să trăiască etern.

Deci, ne gândeam că PO îi spionează pe extratereștrii cu ajutorul răpirilor și, în vreun fel, ar dori să ajute omul să nu cadă în capcana întinsă de aceștia.

În acest context susțineam că nimeni nu te ajută pentru că vrea cu adevărat să o facă. Adevărul este că cel care vrea să te ajute știe că procesul de câștigare a conștiinței, fiind un proces personal, nu trebuie să fie perturbat. Cu alte cuvinte, extratereștrii buni nu există, sau dacă există nu pot face nimic pentru a te salva, pentru că tu ești cel care trebuie să se salveze singur și să facă experiență pentru a avea cunoștințe și conștiință.

Din acest punct de vedere era clar că în a susține că cercurile din lanurile de grâu (crop circle) fuseseră construite de PO, ne ajutau să înțelegem pe de o parte că PO ne făcea să înțelegem că trebuia să privim în ADN-ul nostru, în copacul vieții eterne, pentru a înțelege ceva din toate cele care ni se întâmplau cu extratereștrii, iar pe de altă parte o făcea pentru că salvând omul se salva și pe el însuși.

Dar ceva nu se potrivea. Dacă totul a fost cu adevărat așa, ar fi trebuit să găsim în răpiți suflete provenite majoritar de la al doilea creator și doar foarte puține părți sufletești derivate din primul creator, deci de la PO. Dar lucrurile nu stăteau așa, pentru că numărul de părți sufletești care derivau de la PO, adică cele care își aminteau că au avut corpul lui la începutul timpului, erau cel puțin 50%.

Erau prea multe ca să fie considerate niște “cai troieni”.

Și mai era încă ceva. Lucrând cu sute de cazuri, ne-am dat seama că subiecții eliberați de răpirile extraterestre, care ieșeau din această problemă utilizând tehnicile noastre, fie prin hipnoză, fie prin simulările mentale, se comportau în două feluri și constituiau două grupuri bine definite. Analizând cu multă circumspecție aceste două grupuri am observat următorul fapt: răpiții care aveau suflet de la al doilea creator scăpau de problemă și nu mai aveau niciun fel de recrudescențe.

În schimb, ceilalți răpiți, cu suflet de la primul creator, erau atacați iar. Chiar dacă aceștia se puteau apăra de atacuri, extratereștrii încercau în continuare să le răpească corpul pentru a lua partea sufletească. Am mai observat că în exercițiile Simbad pe care le făceau răpiții, camera mentală rămânea goală, însemnând că extratereștrii fuseseră eliminați, dar în interiorul acelui spațiu virtual apărea un om înalt, mare, impozant, uneori având barbă și semănând cu un om gigant, făcut parcă din piatră.

Această ființă ori tăcea, ori se exprima față de partea sufleteasca cu afecțiune.

La început partea sufletească considera această figură virtuală ca fiind un fel de tată sau chiar un patron, un creator. Cu vremea însă, părțile sufletești mai istețe observau că această figură exercita un rol de control puternic și constrângere. Această figură, pe care răpiții o recunoșteau ca fiind figura lui PO, dorea să-i convingă să se lase luați de extratereștri și mai dorea să convingă părțile sufletești să se întoarcă la el(PO), (să se întoarcă acasă) la sfârșitul experienței lor pe această lume.

Deci, în baza noilor evenimente trebuia să revedem și să corectăm totul.

Astfel am inițiat un fel de “detașament anti PO”, reprezentat de un grup de răpiți eliberați in parte, în legătură unii cu alții, dar neștiind că fac parte dintr- un grup care avea obiectivul de a înțelege care este adevăratul rol al Primului Om (PO) în toată această poveste.

Astfel am reușit să avem niște conversații cu acest subiect utilizând ca intermediari câțiva răpiți.

La un anumit punct din cercetarea noastră, PO a fost cel care a cerut să discute cu noi, iar asta s-a întâmplat contemporan,într-un interval de 24 de ore, în cazurile a doi răpiți care nu se cunoșteau și nu se cunosc nici până în ziua de azi intre ei.

Hipnoza cu PO

În timpul acestor hipnoze PO spune că este obligat să elimine ființele umane pentru că acestea conțin părțile sufletești și se teme, pentru ca in cazul in care extratereștrii vor reuși să ia definitiv părțile sufletești, acestea vor ajunge la ei.

PO susține că acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori (ref. la distrugerea omenirii). PO zice că a fost necesar să elimine umanitatea pentru că extratereștrii se apropiaseră prea mult de soluția la problema lor, iar PO nu putea permite așa ceva.

Însă discursul lui PO avea puncte slabe. De ce să elimine umanitatea? De ce să nu elimine extratereștrii? PO spune că se teme de extratereștri și că nu știe să se lupte cu ei. PO ne comunică că nu se poate face nimic. Admite că distrugerea omenirii nu este o soluție, pentru că de fiecare dată când provoacă un cataclism, umanitatea iese din el aproape distrusă, dar extratereștrii oricum se apropie tot mai mult de PO, iar mai devreme sau mai târziu acest sistem nu va mai funcționa; dar PO zice că nu are alte soluții disponibile acum.

Auzind discursul lui PO, părțile sufletești se revoltă și încep să aibă un comportament ostil față de el.

În acest fel PO încetează să mai joace rolul părintelui bun și începe să se comporte ca stăpânul ce a decis să elimine umanitatea.

În zilele care au urmat acestor sesiuni de hipnoză, PO încearcă în mod invaziv să îi răpească pe subiecții noștri eliberați, luându-i la el, amenințându-i și folosind o anumită tehnologie le introduce un microcip foarte complex în formă de ciorchine, care se aplică în interiorul crierului pe emisfera dreaptă, apoi pe stânga, legându-le pe acestea două cu un al treilea element.

PO nu era figura care să-și dorească să ajute umanitatea. PO vroia altceva.

În tehnica Simbad această figură nu putea fi eliminată cu tehnicile folosite în mod normal împotriva extratereștrilor. Visele răpiților arătau arhetipic o figură a unui PO bun, care iubește partea sufletească și pe care vrea să o protejeze, iar ea trebuie să se întoarcă la tatăl său, adică la el.

Legătura cu PO la nivel hipnotic era posibilă pentru că PO era în interiorul răpitului, ca și cum ar fi fost al nu știu câtelea parazit pe care trebuia să- l înfrângem.

Nu părea să fie doar o comunicare directă cu el, ci ceva mai mult.

Înainte să găsim o soluție trebuia să înțelegem de ce se întâmpla asta și ce dorea cu adevărat acest PO.

Apoi soluția a venit singură. Trebuia doar să ne gândim foarte bine, pentru că aveam totul în fața ochilor. Aveam toate elementele pentru a înțelege, trebuia doar să facem legăturile.

Primul Om și greșeala sa

Când primul creator (C1) l-a creat pe PO, a făcut-o pentru a face experiență prin el. Ca să nu moară, construiește un prim om cu suflet, dorind ca acesta să moară. De fapt, moartea este singura experiență pe care trebuie să o facă sufletul prin intermediul corpului fizic. Sufletul nu știe ce înseamnă moartea și misiunea sa este să trăiască și apoi să moară într-un corp fizic. Sufletul fiind imortal, va înțelege astfel ce înseamnă a începe și a termina, a se naște și a muri, două concepte care ei îi sunt total necunoscute.

Asta îl va ajuta pe creator să înțeleagă ce înseamnă să nu fim eterni. Cum conștiința i-a creat pe cei doi creatori pentru a face experiența morții, aceștia îi deleagă pe alții să o facă, și, în acest sens, primul creator îl deleagă pe PO să facă experiența pentru el. Dar PO decide să devină imortal și refuză să facă această experiență. PO face același păcat pe care-l face și creatorul său. Un păcat de trufie, dorind să devină precum creatorul său. PO este imortal. Chiar el ne spune că are un singur corp care există în trecut, în prezent și în viitor. PO decide să

folosească creaturile construite de extratereștri pentru a face experiența morții. Acea experiență pe care nu a reușit să o obțină utilizându-i direct pe extratereștri, creaturile sale, vrea să o facă pe oameni.

Cu alte cuvinte, PO își constrânge părțile sufletești să intre și să trăiască în om, să facă experiența morții, ca apoi să ia cu forța partea lor sufletească și să o închidă în el pentru totdeauna.

Noi vom fi constrânși să murim pentru că PO vrea să trăiască pentru totdeauna.

PO folosește mâna de muncă extraterestră pentru a obține acest rezultat; pe de o parte le-a promis extratereștrilor – creaturile sale – o recompensă sufleteasca (sufletul celui de-al doilea creator), dar în realitate îi va înșela în stil mare la sfârșitul jocului, pentru că extraterestrul nu și-a dat seama că lucrează pentru un șef mincinos, care se gândește doar la interesele sale. Prostul de extraterestru face munca murdară a lui PO.

Acum înțelegeam cum stau lucrurile în realitate. PO nu se teme de extratereștri, ci îi folosește pentru proiectul său final. Extraterestrul cunoaște doar o parte din proiect. I-am spus acelui parazit luminos aparținând grupului Luxilor, mai mult în glumă și pentru a-l provoca, că ierarhiile superioare pentru care lucrează îl păcălesc. Luxul a tăcut și apoi a recunoscut că nu s-a gândit la această posibilitate.

Acum înțelesesem cine erau ierarhiile superioare la care se refereau extratereștrii.

Ierarhiile superioare sunt de fapt Primii Oameni (PO) !

Primii Oameni nu vor să-l ajute pe om să se salveze de extratereștrii. Asta pentru că ei știu prea bine că în cazul în care oamenii îi vor învinge pe extratereștri, oamenii vor deveni viitorul universului. De fapt, omul își respectă sufletul, care este și a lui PO. El a acceptat de mult timp să moară și nu vrea să-și încătușeze propriul suflet. Omul știe că nu există moartea, ci numai corpul fizic moare, care de altfel e artificial, virtual, mort, atunci când nu are conștiință. A constrânge sufletul să stea blocat în propriul corp înseamnă să blochezi conștiința, să îngheți universul. Omul este viitorul universului, nu PO.

Pe de altă parte, PO nu vrea ca extratereștrii să învingă și să ia sufletul, pentru că ei ar deveni ca și creatorul lor și mai ales pentru că ar lua și sufletul “lui”, căci în interiorul nostru este și sufletul lui PO, în afară de cel a celui de-al doilea creator. Atunci nu trebuie să învingă nici omul, dar nici extraterestrul, și între cei doi certăreți PO se bucură. Omul construit așa era folosit ca și capcană

pentru suflete. Sufletele lui PO ajungeau în interiorul omului, asta fără ca extratereștrii să știe ceva, aceștia crezând într-o primă fază că în interiorul oamenilor sunt doar suflete provenite de la al doilea creator (C2).

Apoi PO ar fi luat tot, i-ar fi distrus atât pe oameni cât și pe extratereștri, devenind asemenea creatorului său. Bineînțeles că PO îi vorbește de rău pe extratereștrii în fața oamenilor și pe oameni îi vorbește rău în fața extratereștrilor.

Acum totul se potrivea cu declarațiile obținute de la părțile sufletești, care își aminteau ce le făcuse PO, înșelându-le, făcându-le să creadă că PO era creatorul, dar abandonându-le în această parte de univers, în corpuri unde sufletele nu vroiau deloc să stea.

Când sufletul înțelege asta, furia sa devine nemărginită și în acest moment începe ultima luptă. Lupta în care sufletul încearcă să scape de legăturile puternice pe care le are cu PO. Dar vom reveni mai târziu asupra acestei lupte.

În acest punct creația părea un eșec total. Cel de-al doilea creator își pierduse imediat sufletul și poate că și el s-a gândit să-și ia partea sufletească înapoi, pentru că aceasta fugise, evitând în acest mod să se lase înlănțuită. În schimb, primului creator i-a mers mai bine, reușind să-l facă pe PO, iar acesta a făcut restul. Un dezastru.

Reconstituirea protoistorică a realității

Acum puteam să reobservăm reconstituirea noastră și să înțelegem mai bine toate pasajele descrie în ea. Se schimbase harta teritoriului și schema pe care o propusesem înainte ni se părea că este altceva.

Ei bine, întrucât noi susținem că nu în istorie, ci în mit este scris tot – tot ceea ce s-a întâmplat și se va întâmpla, din simplul motiv că în mit omul descrie inconștient, citind în grila holografică, ceea ce există în prezentul etern al realității holografice, pe care am descris-o într-o altă lucrare – am căutat chiar în mit urme ale acestei liste de evenimente.

Astfel am început să cercetăm mitul creației. În esență, miturile creației sunt toate la fel, dar ne interesau în special miturile marilor civilizații, începând cu grecii, trecând prin lumea ebraică, ajungând la egipteni, oprindu-ne în Mesopotamia și Babilonia, și terminând cu valea Indusului.

În acest punct trebuie să oferim o informație pe care am primit-o de la mai mulți răpiți eliberați sau nu. În multe dintre aceste cazuri partea sufleteasca a acestor subiecți vorbea o anumită limbă, prin intermediul fenomenului de xenoglosie. Această limbă era ebraica. Noi nu înțelegeam de ce, dar trebuia să încercăm să dăm o explicație acestui fenomen.

Aveam răpiți care scriau inconștient în ebraică, necunoscând această limbă și pe care nu o studiaseră niciodată. Erau persoane care scriau cu caractere asemănătoare sau la fel cu limbile proto canaanite, dintre care cea mai importantă este aramaica. Aceste lucruri ne-au determinat să ne mutăm atenția pe cărțile religiei evreiești și atunci l-am recunoscut pe PO în figura lui Adam Kadmon, personajul despre care vorbește Tora.

Dar cine era această figură a primului om creat de dumnezeul evreilor – JHWH?

Adam Kadmon, omul primordial

Adam Kadmon este o figură a înțelepciunii mistice ebraice, asociată cu prima Creație, cu evoluția sa și cu al semnificației originii sale, închisă între elementele dezvoltării sale. După exegeza ebraică, omul, ultimă creatură creată, e cea mai completă din toată Creația, și ca atare conținând astfel din punct de vedere ontologic toate elementele spirituale și materiale a celor precedente; pentru propria completare este creatura cea mai devotată totalității cunoașterii înțelepciunii divine.

După această teorie, omul este esența totalității, este expresia Lumii Superioare și a Lumii Inferioare, fiind astfel posibil să se cunoască fiecare aspect al realității doar acordând atenție creaturii om.

Deci, Adam Kadmon este arhetipul totalității creative, precedentă terminării creației. Din acest motiv i se asociază primordialitatea și se vorbește despre Adam Kadmon, expresie ebraică care înseamnă om primordial sau om suprem – asemănător și legat de acest principiu e cel al Sephiroților.

Adam Kadmon este primul dintre partzufimi (personificări sau ipostaze ale divinului) care s-a manifestat în golul chalal (rezultatul contracției – tzimtzum – “luminii infinite a lui Dumnezeu” – sau Ain Soph).

Este importantă asemănarea dintre omul suprem și Kohen Gadol: în învățăturile Cabalei ambele figuri au o conotație de natură spirituală speculară, de reflecție, una corespunzând celeilalte. Cabala descrie multe dintre detaliile conform cărora înainte ca Domnul să-i sufle omului spiritul în nări, sufletul lui Adam era unit cu al Evei înainte de naștere sau formare: de fapt, ni se arată că

fiecare copie este uniunea celor două suflete pentru care Domnul a prestabilit deja întâlnirea în cursul vieții de după naștere.

Conform textelor religiei ebraice, după moarte sufletul oricărui om se întâlnește cu Adam; acesta pare să-l certe pe Adam pentru primul său păcat, păcat care a adus moartea în lume; si pe care primul om îi reamintește singur: adică fiecare moare pentru propriile păcate: trimiterea textuală este și în cartea lui Ezechiel 18,4.

Cu alte cuvinte, sufletul se reunește cu figura lui PO, adică cu Adam Kadmon, și îi amintește de păcatul său original. Exact cum se întâmplă în reconstituirea noastră.

Deci există doi Adam, iar ei sunt foarte diferiți unul de altul. În Zohar este raportat că Adam, adică al doilea om, este creat cu praful din Templul din Ierusalim: apoi Dumnezeu (adică extratereștri n.a.) a amestecat cele patru vânturi cu cele patru elemente și a dat viță unei opere minunate, exact Adam; Adam are și un element spiritual celest, sufletul, extras chiar din Templul Celest din Ierusalim al Lumii Superioare: astfel, în structura sa omul posedă atât elemente ale Lumii de Sus cât și elemente ale Lumii de Jos.

Biserica ebraică mereu zice că Adam putea vedea cu vedere divină toate generațiile de Tzadikim din istorie, adică pe cei drepți.

Este adevărat că răpiții noștri, după ce au devenit conștienți de ei, au putut să-ți acceseze toate viețile din toate corpurile lor, chiar și fără ajutorul hipnozei.

Înălțimea lui Adam Kadmon ajunge de la pământ și până la cer, el putând străbate lumea dintr-o parte în alta mulțumită luminii celeste create de Dumnezeu.

Adam Kadmon, Marele Prototip de Om, conține nouă suflete care sunt total integrate. După căderea în dizgrație, când vălul eteric al Pământului a început să- și micșoreze cortina vibrațională ca și consecință, originalul Adam Kadmon și-a împrăștiat cele nouă suflete-matrice în regiunile acestui univers (numărul nouă e arhetipic n.a.).

Adam Kadmon și conceptele paralele:
Pleroma: Gnosticism	Mintea lui Dumnezeu: Proclus. http://www.kheper.net/topics/Neop latonism/Proclus-henads.htm	Superminte: SriAurobindo http://www.kheper.net/topics/Aurobindo/Superm ind.htm
Realitate sugerată: Manifestul Absolut

Zoharul subliniază că Ain Soph-ul animă toată lumea sephirotică, pentru că nu este posibil să ne gândim că sephiroții sunt deconectați unul de altul. În ceea ce privește organismul lui Dumnezeu, sephiroții sunt un tot inseparabil. Nu sunt “locuri” ale divinului, ci “lumi” în care divinul se manifestă oamenilor.

După unii cabaliști (cei ce susțin Cabala Luriană) această viziune pare mai bine structurată și se prezintă ca și concepție despre Adam Kadmon, omul primordial, foarte diferit de Adam Rishon – cel de-al doilea om. Adam Kadmon este prima manifestare a lui Ain Sophului, spiritul său vital (Nefesh) și e constituit din așezarea concentrică a sephiroților, pe când sufletul său (Ruah) este constituit din așezarea lor verticală.

În Sefer Yetsirah este dezvăluită creația Lumii. Se spune, într-un stil incomparabil și netraductibil, că Dumnezeu cel Viu (PO) creează Universul său prin Sefar și Sefer, iar Sippur, adică prin intermediul Verbului și a Numărului. Louria precizează că lumea se naște datorită unui gest de pliere, sau contracție a sa însuși – tsimtsoum – din partea lui Dumnezeu (Conștiința): spațiul gol reușind astfel să se contureze și aici apărând Creația.

Rabinul Berekhya spune că înainte de Creație Gândul Suprem a emis o puternică lumină radiantă. Pentru Zohar, însa, totul se naște când Bătrânul Zilelor, Cel Ascuns, Cel Necunoscut, Cel fără de început și sfârșit, a decis să dea o limitare propriei nemărginiri. “La un moment dat a întins în fața sa un văl, prin intermediul căruia a început să deseneze Regatul său.”.

Sefer Yetsirah (Cartea Formării) este considerat cel mai vechi tratat cabalistic de cosmogonie și cosmologie. Scrierea sa este atribuită patriarhului Avraam sau tatălui său. Ajungem să aflăm și că, pornind de la Punctul Suprem și mergând prin toate nivelele Creației, totul nu este altceva decât un reacoperământ a ceva superior care se suprapune. Creierul, învelit într-un acoperământ ca într-o carcasă, este chiar el însuși carcasa, învelișul unui alt creier superior. Din acest motiv el este doar un acoperământ pentru creierul superior.

Cabala vorbește de existența a trei suflete. Corpul fizic al omului acționează ca suport al unui alt suport care este sufletul vegetativ. Se numește Nefesh și este treapta inferioară sau principiul vital (este vorba despre acea entitate din noi pe care noi am identificat-o ca fiind Spiritul n.a.). Este sufletul inactiv. Nefesh este suportul pentru corpul fizic, pe care-l alimentează. Dar la rândul său, Nefesh funcționează ca substrat pentru altă structură, numită Roua’h. Iar acesta este un stadiu intermediar. Este principiul spiritual, sufletul în stare veghe (acea parte pe care noi o identificăm ca fiind Sufletul n.a.).

Însă e bine să precizăm că Nefesh și Roua’h nu sunt esențe de calități diferite sau neomogene, mai degrabă complementare, având în vedere că una nu poate exista decât însoțită de cealaltă. Roua’h e suportul nivelului superior numit

Nestamah, care e sufletul în sensul propriu al cuvântului.
Acesta este conceptul care a fost foarte intens discutat și care a stârnit multe

polemici, și care încă mai stârnește, pentru că în Cabală se afirmă foarte clar că anumiți oameni nu îl poseda, nu au suflet, (acesta este sufletul multiplu a lui PO n.a.).

“Meditează la diversele planuri ale spiritului uman, predică Rabinul Simeon bar Yo’hai, și vei descoperi misterul Eternei Înțelepciuni. Pentru că aceste grade ale spiritului uman au fost modelate chiar de ea, după imaginea Misterului Suprem.”

Conform Cabalei, tot ce este pe Pământ oglindește fidel ce este Sus. “Nu există nimic în lumea asta inferioară – afirmă Rabbi Yits’haq – care să nu aibă propriul omolog care îl guvernează în cea superioară. “. În acest fel se pun în mișcare lucrurile aici, pe Pământ, astfel, în mod automat sunt atrase în acțiune și forțele superioare corespondente, care administrează tot. De aceea Rabbi Elé’azar vorbește despre existența a două lumi: una ascunsă și una manifestată, dar care în realitate contribuie la constituirea unei singure lumi. (din A. D. Grad, “Iniziazione alla Kabbalah ebraica” Ed. MEB)

Deci există un suflet și un spirit. Există un Prim Om numit Adam Kadmon, acesta conținând mai multe suflete pe care le gestionează într-un anumit fel și pe care la sfârșitul timpului și le ia înapoi. Sunt două universuri, dintre care unul ne este ascuns nouă (cel al celui de-al doilea creator). Adam Kadmon are un suflet al sufletelor, care se numește Nestamah. Toate acestea noi le confirmam din hipnozele noastre regresive.

Ne revenea în minte o întrebare de pornire. Dar de ce sufletele (Roua’h) ale răpiților noștri care proveneau de la PO prefereau să vorbească ebraica? Dar înainte să răspundem la această întrebare am descoperit ceva extrem de fascinant. Desenând la calculator organigrama Genezei nu ne-am dat seama că desenasem ceva foarte familiar. Observând desenul nostru de departe am realizat că nu făcusem altceva decât să desenăm Cabala ebraică.

Baza gândirii cabaliste este Biblia ebraică sau Tanakh (acronim pentru “Torah, Profeți, Scrieri”). Seculara exegeză a Tanakh-ului era deja inclusă în halakháh (prezentata in cazurile judiciare), în haggadáh (sub formă narativă), în cele două Talmudím, în babilonia, în Ierusalimși în multele midrashím, și care pusese deja, de secole, în centrul vieții israeliene interpretarea textului sacru. Nașterea viziunii cabaliste este datată în vremea publicării cărții Zohar (splendoare), publicată în jurul sec. XIII, sau la precedentul Sépher Yetziràh (Cartea Formării), care însă, după unii, este o operă mai mult exegezică decât filozofică, atribuită lui Avraam sau tatălui său, în jurul anului 1200 î.e.n..

Cabala înseamnă multe lucruri și niciunul din ele. Unul dintre lucrurile pentru care Cabala este, este reprezentat de descrierea copacului vieții, dar și mai bine, copacul existenței Universului creat, care conține în interiorul său și Creatorul.

Există trei tipuri de Cabală, sau mai bine, trei moduri de a descrie acest cuvânt.

Există Cabala ebraică de care ne ocupăm noi, Cabala grupurilor ezoterice (cum ar fi ermeticul Ordin Golden Down ) și masonii Cabalei napolitane, care caută prin intermediul unei numerologii de derivație populară numerele la loto.

http://www.kheper.net/topics/Kabbalah/Kabbalah.htm

Copacul vieții

În diagrama centrului se află coloana echilibrului pe care-l dă Keter, prin Tiferet și Yesod, și ajunge la Malkhut. La stânga și la dreapta lui Keter pornesc alte două coloane: cea a Grației , prin Hochmah, Hesed și Netzah; cea a severității ieșind prin Hod, Ghevurah și Binah.

Cele XXII căi

Cei 10 sephiroți sunt legați între ei de 22 de drumuri, asociate cu literele alfabetului ebraic. La diferiți autori sunt prezentate moduri diferite de asociere. Cea mai răspândită susține că alef pornește de la Kether în direcția lui Chochmah și se termină cu tav , care este între Yesod și Malkhuth. Cele 22 de drumuri și cei 10 Sephiroți formează împreună cele 32 de căi despre care vorbește Sépher Yetziráh.

Alte reprezentări ale Sephiroților

În anumite manuscrise renascentiste din sec. XVI, diagrama Sephiroților, ca emanație divină, se multiplică la rândul său la nesfârșit. Această reprezentare se găsește în textul “Otzrot chayyim (Comorile vieții)” de Chayyim Vital.
*Vezi și Giulio Busi, Mantova e la Qabbalah (Skira, 2001).

Cele patru lumi

La începutul sec. XIV în creație începuseră să se distingă patru lumi: ‘Atzilúth (lumea emanației), Beri’à (lumea creației), Yetzirà (lumea formelor) și ‘Asiyá (lumea producției sau a fabricației). Cu aceste nume se indică variația tipului de influență a sephiroților. Lumea lui ‘Atzilut, care este cea mai apropiată de Dumnezeu, este guvernată numai de forțe imateriale. Componenta materială se intensifică cu cât ne îndepărtăm de Emanator. Până la urmă, Emanatorul nu este altceva decât ceea ce noi am numit iluminator în articolele noastre precedente.

Deci, dincolo de comparații și confuzii, vom încerca să demonstrăm că viziunea descrierii evenimentelor, obținute de noi prin intermediul conversațiilor cu sufletul, fie în hipnoză, fie utilizând simulările mentale, nu este altceva decât

descrierea Universului prin intermediul descrierii culturii ebraice

Versiune tradițională	Versiune Cabalistică Golden Dawn	Semnificații	Corespondențe pe corp	Corespondență astrologică	Imagine magică	Arhetipuri După Jung
Keter	1. Kether	Coroană	Coroană	Prima mișcare, (Dumnezeu), [Neptun]	Bătrân venerabil, văzut din profil	Capul lui Dumnezeu, Dumnezeu, II Sinele
Hokhmah	2.Chokmah	Înțelepciunea	Partea stângă a feței	Stele fixe [Uranus]	Înțeleptul om bătrân	Yang, polaritate masculină, spiritul
Binah	3. Binah	Incognoscibilul	Partea dreaptă a feței	Saturn	Marea Mamă	Yin, polaritate feminină, sufletul
Daat	Daath	Cunoașterea	Al treilea ochi	Pluto		Sufletul, Aerul
Hesed	4. Chesed	Generozitatea	Brațul stâng	Jupiter	II Rege așezat pe tron
Gevurah	5. Gevurah	Forța, Puterea	Brațul drept	Marte	II Luptător
Tiferet	6. Tiphereth	Viziunea celuilalt sine	Inima, pieptul	Soare	Il Copilul, Il Rege, Il Dumnezeu sacrificat (ex Christos)	Spiritul, Focul
Netzah	7. Netzach	Emoții și spontaneitatea	Gamba stângă	Venus
Hod	8. Hod	Intelect	Gamba dreaptă	Mercur
Yesod	9. Yesod	Planul astral, Inconștientul	Organele genitale	Luna	Hermafroditul	Mintea, Apa
Malkut	10.Primul om devine Malkuth	Realitatea fizică virtuală	Picioarele, anus	Pământul	Copilul	Corpul, Pământul

Doar observând acest tabel comparativ, cu diverse simboluri legate de Sephiroții Cabalei putem observa cum arhetipic, imaginile sugerate de simboluri reprezintă foarte bine multe dintre personajele teatrului nostru universal. Conștiința devine astfel Coroana, cei doi creatori sunt imaginea femininului și masculinului, adică imaginea dualismul primordial.

Primul Om devine Regele așezat pe tron, pe când în partea opusă Gevurah – Luptătorul Întunecat – reprezintă prima creație al celui de-al doilea creator, ființa fără corp care va crea extratereștrii fără corp, reprezentați de Hod.

În acest context Daat reprezintă Sephirorul invizibil, adică a unsprezecea reprezentare, care se poate scrie și reprezenta doar dacă ai Conștiință. Este vorba de partea sufleteasca a celui de-al doilea creator C2. O poți vedea și poți fi conștient de ea doar dacă știi că există. Ea nu ar trebui să existe în această parte a universului creat, ci ar trebui să fie pe partea cealaltă, cu cel de-al doilea creator. Hod și Netzah sunt extratereștrii cu corp și fără corp.

Tiferet este reprezentarea omului cu suflet, unde Yesod e omul cu spirit dar fără suflet, iar Malkut este doar găoacea goală, miticul Golem, care de unul singur nici măcar nu știe că există, copia pe care extraterestrul i-o face răpitului.

Acum putem să reconstituim cu aceste elemente Cabala noastră.

După cum se poate observa din reconstituirea noastră, aceasta se suprapune exact cu reprezentarea Cabalei ebraice, dar trebuie făcute niște deosebiri importante. În desenele Copacului Vieții făcute de tradiția ebraică, pe care noi îl numim în mod mai corect Copacul Existenței, se va putea observa că există nenumărate variante derivate din tema originală. Mai ales că sunt anumite desene care îl conțin pe Daat, pe când altele îl exclud din reprezentarea finală.

Semnificația acestei excluderi este justificată de discursuri mai degrabă vagi și incomprehensibile pentru majoritatea experților lumii rabinice. Trebuie luat în considerație faptul că interpretarea cabalei nu este clară nici celor care au propus-o pe baza textelor originale deosebit de ermetice. Noi însă știm ce înseamnă “ascuns” pentru că interpretarea noastră nu permite niciun dubiu.

Sufletul celui de-al doilea creator nu ar trebui să fie aici, dar pe de altă parte nimeni nu știe că acesta există. Știe doar dacă persoana respectivă are Conștiință. Un alt aspect care stârnește confuzie este legat de numărul legăturilor dintre Sephiroți. Uneori acestea par să treacă ba prin spatele altor legături, ba par să fie poziționate toate pe același plan, iar asta se întâmplă pentru că structura Sefirah- ului este tridimensională, așa cum noi am reconstituit-o, dar nu numai asta. Aceste legături după tradiție trebuie să fie un număr exact care să corespundă lui 22. În legătură cu asta Torah e foarte clară. Pentru că sunt 22 arhetipurile originale, 22 sunt cărțile de Tarot pe care Dumnezeu Toth le-a dat umanității și care corespund cheii de lectură a unei ipotetice cărți de-a lui Toth care s-a pierdut, care altceva nu

este decât reprezentarea egipteană a aceleiași Cabale de Luria.
Și sunt 22 arhetipurile (Autiuth), matrițele descrise în Sépher Yetziráh, cu

care tipograful (Dumnezeu) a creat Universul.
Deci, aceste matrițe sau, mai bine spus, aceste 22 de operații de bază cu care

este creat universul, reprezintă și toate interacțiunile posibile între componentele Cabalei. În acest context anumite interacțiuni par să nu existe, pe când altele sunt reale. Cunoașterea existenței lui Daat ne permite să înțelegem ceea ce până acum pentru cabaliști nu era clar: interacțiunea pe care Daat o are cu Al Doilea Creator, din care provine, și interacțiunea pe care o are cu omul cu suflet (Tiferet), unicul corp care o poate lua cu sine.

Reconstituirea copacului existenței făcută de noi este singura care poate explica profund toate aceste interacțiuni pe baza scenariului extraterestru, reconstruit și propus de noi în toți acești ani de cercetare. Dar astfel ne dăm seama că interacțiunile evidențiate de noi sunt 23. Deci mai există o interacțiune în plus. Unica interacțiune în plus, care există efectiv în contextul nostru, este cea dintre omul Golem și extraterestrul fără corp. Omul Golem a fost cu adevărat creat și manipulat de către extraterestrul cu corp, care apoi a dezvoltat omul cu spirit, și, în final, pe cel cu suflet și cu spirit.

În acest context, extraterestru fără corp nu avea nicio posibilitate și niciun interes, nici să creeze un corp și nici să interacționeze cu acesta. Vă amintim că, după reconstruirea noastră, unul dintre motivele pentru care Al Doilea Creator își pierde sufletul și a treia dimensiune este acela că a plecat în altă parte a Universului Creat. Pierde astfel posibilitatea de a fi corp, și deci să se lege de suflet prin intermediul ADN-ului său (o altă viziune arhetipică a copacului vieții nu al existenței).

În unele versiuni ale copacului Sephiroților, fie această legătură, fie cea dintre extraterestrul cu corp și Golem nu sunt reprezentate. În realitate nu extraterestrul a creat Golemul, ci doar l-ar fi modificat utilizând genetica și transformând un Neanderthal în Cro-Magnon.

Rolul Golemului

Golemul e reprezentarea unui corp viu dar cu conștiință puțină, pentru că e lipsit de suflet și spirit. Acesta este construit ca ființă vegetală la începutul creației, când toate lucrurile sunt create. Deci este o legumă. Din acest motiv, în viziunea noastră tridimensională nu este așezat sub coloana centrală, cea a oamenilor vii cu conștiință, pentru ca aceștia erau spirituali sau cu suflet. Atunci acesta nu poate fi așezat sub coloana centrală, ci ar trebui să fie proiectat în față.

În viziunea frontală a reconstituirii cabalistice a copacului Existenței nu ne dăm seama de asta, dar devine evidentă dacă analizăm de jos, în 3D, copacul nostru al Existenței.

Dacă nu am face așa, am pierde o altă informație importantă.

Noi știm că informațiile incluse în viziunea cabalistică sunt cuprinse și în texte mult mai vechi, cum ar fi de exemplu Merkaba, care are origini pre-egiptene.

Contrar Cabalei, ale cărei studii sunt constituite îndeosebi din analizele rabinului Luria, în cazul Merkabei ajungem să avem un tablou mult mai detaliat în legătură cu acest subiect, deși a rămas foarte puțin din această tradiție care a căzut în mâinile unor personaje ignorante, gen new age, care inventează tot și contrarul la tot, doar pentru a face bani vânzând o filozofie de viață, care în realitate, la origine, nu avea nimic de-a face cu ideea de a fi “vândută”.

Unul dintre puținele aspecte care se refac după Merkaba este descrierea omului care seamănă cu trei tetraede, dintre care, cel central este nemișcat, iar celelalte două se află în rotație sincronică, unul în sensul acelor de ceas și celălalt în sens contrar.

Dincolo de considerentul că popoare atât de vechi ar fi putut avea o viziune extrem de geometrică și sincronică față de ființa umană, nu putem să nu observăm că tetraedele pot fi asimilate cu reprezentarea suflet – minte – spirit.

Deci trebuia să găsim această informație și în copacul Existenței și asta se întâmplă doar dacă punem Golemul pe același plan geometric al celor doi creatori, dar nu pe axa Conștiinței.

În revizuirea noastră grafică, scoțând în evidentă cele trei tetraede descoperim că este posibil să construim astfel de tetraede doar dacă Sephirotul care corespunde Golemului este postat nu sub coloana conștiinței, ci în fața ei. Cele trei teraede sunt reprezentarea sufletului, a minții și a spiritului, dar două sunt legate prin Sephirotul care îi corespunde lui Daat, Cunoașterea, și

sunt de fapt teraedele care ar reprezenta spiritul și sufletul, pe când cel fix ar fi teraedrul cel mai jos, cel care ar reprezenta prezența minții.

Deci, Golemul ar avea corp și minte, dar nu ar avea suflet și spirit.

Acesta îl reprezintă fie pe primul hominid viu, pentru că are un soi de minte, deci cu conștiința minții, dar asemănător cu o legumă care dacă abia dacă își dă seama că poate ar exista. Pe de altă parte, Golemul este adevărata reprezentare a corpului copiei răpitului. Copia nu are emoții, nu are amintiri, dacă o întrebi în hipnoză cine este va deveni confuză și îți va răspunde cu cel mult o siglă numerică. În hipnoză copia nu poate să-și amintească nimic din existența sa și nu deține conceptul de sine.

Dar ce este Golemul pentru cultura ebraică? Să citim niște pagini din Wikipedia:

“După părerea multora, Golemul (ebr. גםלו )e o figură imaginară a mitologiei ebraice și a folclorului medieval. Termenul probabil că provine din cuvântul ebraic gelem care înseamnă “materie brută”, sau “embrion”, termen prezent în Biblie (Vechiul Testament, Psalmul )139:16pentru a indica “masa care încă nu are formă”, pe care evreii i-o atribuie lui Adam înainte să-i fie insuflat sufletul.

În ebraica modernă golem înseamnă și robot. Conform legendei, cine ajunge să cunoască anumite arte magice poate fabrica un golem, un gigant de argilă, puternic și ascultător, care poate fi folosit ca servitor angajat să rezolve munci grele și mai poate fi folosit ca apărător al poporului ebraic față de persecutorii săi. Poate fi evocat prin pronunțarea unei combinații de litere alfabetice.

Se spune că Golemul a fost format prin textul Sefer Yetzirah: asta reiese din cunoașterea lui Avraam și se distinge din explicația secretelor alfabetului ebraic, a Sephiroților ce au legătură cu anatomia corpului uman, cu planetele, cu lunile, zilele și semnele zodiacale: aceste trei figuri -omul, lumea și anul – reprezintă trei mărturii complete. Maestrul care ar fi vrut să facă un Golem, așa se povestește, se folosea de litere, mișcându-se în jurul formei de argilă de un anumit număr de ori, în corespondență cu toate figurile citate în Sefer Yetzirah.

Golemul era dotat cu forță și rezistență extraordinare, executând perfect ordinele creatorului său, față de care devenea un fel de sclav, dar era incapabil să gândească, să vorbească și să simtă vreo emoție de orice natură, pentru că nu avea suflet și nicio magie făcută de om nu ar fi fost capabilă să-i ofere unul.

În cronica sa, Ahimaaz ben Paltiel, cronicarul medieval al sec. XII, povestește că în sex IX, un rabin, Ahron din Bagdad, descoperă un golem la Benevento, un băiat căruia îi fusese oferită viața eternă prin intermediul unui pergament. Tot la sfârșitul sec. IX, după cronica lui Ahimaaz, în orașul Oria erau niște înțelepți evrei capabili să creeze un golem, dar care au încetat să mai practice această activitate după o avertizare divină.

Se povestește că în sec. XVI un mag european, rabinul Jehuda Löw ben Bezalel din Praga, a început să creeze golemi pentru a-i folosi ca servitori, plăsmuindu-i din argilă și trezindu-i scriind pe fruntea lor cuvântul “adevăr”(în ebraică אתמ[emet]). Însă exista un inconvenient: golemii creați așa deveneau din ce în ce mai mari, până când îi era imposibil să se mai folosească de ei: magul decidea din când în când să se descotorosească de ei, transformând cuvântul de pe fruntea lor în “moarte”(în ebraică מת[met]);dar într-o zi a pierdut controlul unui gigant, care a început să distrugă tot ce ăi ieșea în cale.

Golemul, nu ca zeitate, ci ca un fel de înger, a cărui natură este secretă în Cabala, însă creat de maestrul care era capabil să unească puterea spirituală la Voința lui Dumnezeu, se spune că acționa și ca apărător a unor comunități ebraice din Europa Orientală. Recăpătat controlul asupra situației, magul a decis să înceteze să se mai servească de golemi și i-a ascuns în mansarda Sinagogii Staronova, în inima vechiului cartier ebraic ,unde, conform legendei, s-ar afla și în ziua de azi.”

Deci, un adevărat supersoldat, în acord perfect cu ipotezele noastre.

Înseamnă că Golemul nu e reprezentat simbolic doar de copia răpitului, care probabil este utilizată ca supersoldat de către militari sau ca și corp pentru diverse ființe extraterestre. Golem e și micuțul Gri, numit EBE (entitate biologică extraterestră), fidelul și stupidul servitor al forțelor extraterestre.

Straniu animal care primește ordine de la superiorii săi, nu înțelege ce se întâmplă când un răpit, în timpul unei răpiri, face ceva care nu e prevăzut în canoanele normalității comportamentale ale oamenilor. Sărmana creatură este în mâinile unui patron care l-a creat genetic și care îl folosește pentru a face pe răpiții noștri munca murdară, în locul său.

Oamenii ar vrea să creeze acești roboți în viitor, de la care să ia organe pentru necesitățile lor, pentru a le face curat în casă, să-i trimită la război, să-i folosească pentru raporturi sexuale: să-i trimită în locul lor la muncă, adică să creeze o lume de roboți, perpetuând astfel eroarea lui PO (Primul Om, Adam Kadmon), care creează extratereștri amorali, care creează un om la fel de anormal, care încearcă să învie o imaginea de-a sa fără conștiință, căreia să-i transfere toate responsabilitățile dorințelor sale psihotice nerezolvate…

Cele patru lumi

Cum am mai spus și înainte, Cabala descrie patru nivele de conștiință sau patru lumi:

· Atzilúth (Lumea emanației)
· Beri’à (Lumea creației)
· Yetzirà (Lumea formelor)
· Asiyá (Lumea producției sau a fabricației)

Lumea Atziluth, care e cea mai apropiată de Dumnezeu (Conștiința), este dominată doar de forțe imateriale. Componenta materială se intensifică cu cât ne îndepărtăm mai mult de Iluminator.

Conștiința și cei doi Creatori fac parte din prima lume, numită și emanație. Adevărata creație a fost lăsată pe seama lui Adam Kadmon și a unui eventual corespondent derivat din cel de-al doilea creator. O ființă pe care noi nu o cunoaștem și pe care am identificat-o în interpretarea lucrurilor din copacul nostru

în 3D cu un semn de întrebare. În Yetzirà există creaturile create, deci extratereștrii cu corp, fără corp și oamenii cu suflet. Apoi există lumea fabricației, de care aparțin Golemul și omul cu spirit, dar fără suflet.

Deci, Cabala, pe lângă a fi reprezentarea situației omului versus extratereștri și creații, reprezintă o fotografie fără timp, un tablou al realității care ne spune nu numai ce s-a întâmplat, dar și ce se va întâmpla.

Pe când fenomenul Creației coboară de sus și e descris de cele două coloane laterale ale arborelui sephirotic, omul, care se află în mijlocul Creației, urcă iar pe coloana din mijlocul arborelui sephirotic. Din acest punct de vedere, ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla se rezumă la următoarea paradigmă. Creația i-a construit pe cei doi creatori, care au dat naștere la niște subcreații, mai mult sau mai puțin norocoase, motivate să devină imortale și să-i imită pe Zeii și pe Creatorii lor. Omul, care este în primul rând un mijloc de a obține acest rezultat, se dovedește a fi produsul finit al unei viitoare evoluții universale și se înalță din lumea formării în cea a creației, unind în interiorul său sufletul provenit fie de la primul creator cat si pe cel de la al doilea creator, reunificând tot ce înseamnă experiență vitală pentru a se reuni cu Creatorul Dumnezeu.

Problema limbii ebraice

Pe drumul modelului cabalistic al problemei extraterestre ne-au pus anumite “revelații”, cu totul spontane și neașteptate, adică neprovocate, ale unor răpiți, care în hipnoză sau în timpul exercițiilor simbad pe care le faceau singuri, sau în timpul viselor și a momentelor de percepție amplificată clasica a rapitilor eliberati, pronunțau anumite cuvinte într-un limbaj ciudat. După câteva cercetări, am fost în stare să spunem că această limbă era ebraica.

De exemplu, o răpită, în hipnoză sau în stare de percepție marita, i se adresează sufletului său cu termenul de Asiya. Anumiți răpiți au nick-uri (nick names) pe internet care seamănă cu aceste tipuri de foneme. Această entitate se referă la sine însăși ca fiind un suflet feminin și susține că partea masculină cu care ea interacționează se numește Shamir, alt nume de origine ebraică.

Problema limbii ebraice

Pe drumul modelului cabalistic al problemei extraterestre ne-au pus anumite “revelații”, cu totul spontane și neașteptate, adică neprovocate, ale unor răpiți care în hipnoză sau în timpul exercițiilor simbad, pe care le făceau singuri, sau în timpul viselor și a momentelor de percepție amplificată, caracteristice răpiților eliberați, aceștia pronunțau anumite cuvinte într-un limbaj ciudat. După câteva cercetări, am fost în stare să spunem că această limbă era ebraica.

De exemplu, o răpită, în hipnoză sau în stare de percepție mărită, i se adresează sufletului său cu termenul de Asiya. Anumiți răpiți au nick-uri (nick names) pe internet care seamănă cu aceste tipuri de foneme. Această entitate se referă la sine însăși ca fiind un suflet feminin și susține că partea masculină cu care ea interacționează se numește Shamir, alt nume de origine ebraică.

Shamir pare să fie partea masculină din eul interior, adică acel lucru pe care noi îl identificăm ca spirit și care, alegoric vorbind, se prezintă adesea în practicile simbad ale răpiților ca un luptător cu tonalitate roșie sau galbenă, ca a flăcării etc.. În ebraică Shamir este și o unealtă specială care este folosită pentru a tăia cu mare ușurință chiar și piatra.

Mai știm că (Zoar 74 a, b) Shamir-ul putea să spargă și să taie orice; iată de ce a fost numit “vierme metalic divizator ” și “vierme tăietor” în Pesachim, care face parte și el din Talmud.

În capitolul nr.5 din tratatul Abot, tot din Talmudul babilonian, se face o referire clară la originea instrumentului, care, după părerea Dr. Matest M. Agrest, nu ar fi de natură terestră.

Apoi se spune că Moise a luat Shamir-ul în deșert pentru a face Efodul, frumosul veșmânt sacru al anticului cult ebraic destinat lui Aaron, cum a stabilit în pactul cu Dumnezeu, la care face referire și Biblia (Exodul 28,9): “…Vei lua apoi două pietre de onix și vei ciopli pe ele numele fiilor lui Israel: șase nume pe o piatră și șase nume pe alta, în ordinea nașterii. Vei grava cele două pietre cu numele fiilor lui Israel cu un gravor în piatră, cum se gravează sigiliile, și le vei fixa în cadre de aur. Vei pune cele două piere pe epoleții Efodului…”

În Talmudul Babilonian (Sotah 48,8) evenimentul este descris cu mai multe detalii: “Într-un prim templu numele fuseseră scrise cu cerneală, atunci le-a fost arătat lor Shamir-ul și au fost gravate în piatră în locul celor scrise cu cerneală.”

http://www.edicolaweb.net/nonsoloufo/tu_s ami.htm

În realitate, Shamir este un nume care este dat în amintirea caracteristicilor acelui obiect. Azi l-am descrie ca pe o bandă ce taie sau o rază de foc. Deci Shamir este un nume care înseamnă foc care taie și, după părerea noastră, este o reprezentare arhetipică a Spiritului.

Într-un alt caz subiectul definește anumite suflete cu o serie de foneme, care sună ca și cuvântul “aurim”. În ebraică există termenul ha-urim.

Un astfel de termen derivă din unirea a doi termeni: ha și urim. Urim e ceva care se folosește cu thummim-ul.

Urim și thummim sunt două lucruri care se pun în cap: una pe emisfera dreaptă și cealaltă pe emisfera stângă, și sunt legate între ele cu un fel de “băț”.

Se regăsesc în recenta biblie a mormonilor, în revelația pe care îngerul Moroni i-o face lui J. Smith, profetul acelei religii.

Ar fi două lucruri care, dacă sunt bine poziționate pe creier, ar face astfel

încât să se poată auzi vocea Domnului, care astfel ar putea da instrucțiuni prin acestea, de exemplu muritorilor de rând, pentru a ghida tribul lui Israel în deșert după izgonirea din Egipt.

Este incredibil să ne gândim că un Dumnezeu ar avea nevoie de o invenție electronică – o cască stereofonică – pentru a da ordine creaturilor sale, dar așa este.

http://net.bible.org/dictionary.php?word=URIM%20AND%20THUMMIM

În realitate, urim și thummim sunt două chestii care interacționează una cu lobul drept, iar cealaltă cu lobul stâng al omului care vorbește cu Dumnezeu și sunt definite cu termenele lumină și perfecțiune. Termenul ha-urim înseamnă lumină conștientă și este un termen care se referă la partea sufleteasca din interior. Thummim se referă la partea spirituală și este legată de lobul stâng al creierului. Se poate postula că aceste două invenții ar fi fost două terminale care interacționează cu lobii creierului subiectului în cauză, exact ca microcipurile militare moderne pentru alterarea conștiinței umane și pentru a fi subjugați celui pe care evreii de odată îl considerau divinitatea lor.(www.studirosacrociani.com , Corinne Heline).

“Vei uni în pieptarul rațiunii Urimii și Thummimii. Astfel vor fi deasupra inimii lui Aaron când va intra în prezența Domnului: Aaron va purta pentru totdeauna rațiunea pe inima sa în prezența Domnului ” (Exodul 28:30) .

Urimii și Thummimii au fost subiectul multor speculații din partea interpretărilor teologice; pe lângă faptul că acestea erau un mijloc prin care înaltul preot lua la cunoștință voința divină, în general toată lumea este de acord că nu se știe ce erau efectiv aceste obiecte.

Cuvintele sunt traduse din ebraică cu “claritate și dreptate”, însemnând lumini și perfecțiuni. Pentru că, conștiința umană nu strălucește din punct de vedere spiritual, acestea au fost identificate cu dreptatea divină, pierzând astfel total înțelegerea adevăratei naturi a celor două giuvaere magice din buzunarul Pieptarului, sau nu e în stare să dea o explicație pentru forțele focalizate de acestea, prin intermediul cărora înaltul preot putea primi și transmite poporului directivele Legii Divine.

Ca toate giuvaerele Pieptarului, Urimii și Thummimii erau capabili să depoziteze forțe magnetice determinate, în relație cu Ierarhiile celeste din cosmos

și cu centri corespondenți corpul uman. Erau receptori negativi ai unor forțe pozitive și puteau fi consultate – de cine avea înțelepciunea să o facă – pentru utilizarea proceselor alchimice, care acompaniau anumite exerciții spirituale determinate. Ghizii iluminați ai acelor zile aveau această capacitate; era o cunoaștere care aparținea Inițiaților.

Dar când, cu mult timp în urmă, Inițiatul a încetat să mai fie recunoscut de responsabilii Creștinismului popular , fapt care se întâmplă și azi, nu putem aștepta de la aceștia informații autentice cu privire la natura magică a Urimilor și Thummimilor.

Pentru a afla aceste informații trebuie să ne adresăm învățăturilor oferite de Școlile de Mistere, care le dețin și le distribuie în ziua de azi cum o făceau și în epocile trecute. Cele două giuvaere din buzunarul Pieptarului au o semnificație asemănătoare cu cea a celor două pietre de pe epoleții Efodului. Acestea focalizează forțele pozitive și negative ale spiritului; pun în legătură principiile Focului și principiile Apei; sunt armonizate cu centrul capului și al inimii din corpul uman. Toți ceilalți sacerdoți aveau trezite aceste centre, astfel încât acestea să devină lumina (Urim) și perfecțiunea (Thummim) corpului său. În modul acesta ei puteau să folosească giuvaerele ca un ajutor pentru a dirija viziunea lor interioară spre lumile spirituale și spre învățăturile Ființelor Celeste care le transmiteau voința lor față de poporul său.

Pe lângă acestea, putea descoperi în Memoria Naturii ce destin era atribuit unui individ sau unei rase, în orice circumstanță și în orice moment. Urimii și Thummimii nu erau privați de virtute: aceștia erau activați cu ceva pe care Boehme o numește “tinctura” (culoarea) spiritului. Dar dacă cine le purta nu își dezvoltase centri spirituali ai capului și ai inimii astfel încât să-i poată activa cu aceeași “tinctură” spirituală, giuvaerele ar fi avut valoarea a două pietre găsite pe stradă.

De fapt, toate pietrele ar fi prețioase dacă omul ar ști să le extragă virtuțile; cu toate că în regnul mineral, ca în celelalte regnuri, nu toate varietățile prezente au aceeași valoare. Urimii și Thummimii nu au mai fost utilizați după Exil; lumina și perfecțiunea ghizilor primului Israel, cum au fost acelea a lui Moise si Aaron, plecaseră. Sacerdoții asirieni foloseau pietre corespondente Urimilor și Thummimilor: aceștia le numeau Tabletele Destinului. În Egipt, giuvaere asemănătoare, purtătoare ale imaginilor lui Osiris și Isis, erau numite Tăblițele Sacre. Oricum semnificația lor era aceeași. Vroiau să arate uniunea puterii masculine cu cea feminină, forțele unite ale Soarelui și ale Lunii.”

Cu altă ocazie, ne-am trezit în fața unei anumite descrieri, pe care răpitul o făcea în timp ce vedea, într-o viziune aparținând unei vieți trecute, un mic templu, unde cineva îi arăta intrarea. Acest templu era caracterizat de două coloane, nu foarte mari, care reprezentau intrarea. Una dintre aceste coloane, cea pe care răpitul își focalizase atenția, era definită ca “Boaz”de o altă figură care-l acompania pe subiect în interiorul viziunii sale.

Trebuie să subliniem faptul că răpitul nostru nu cunoaște ebraica și nici limbile asemănătoare acesteia, și nu are nici cea mai mică idee ce putea fi acea coloană, care în viziunea sa părea atât de importantă. În tradiția ebraică, când a fost construit Templul lui Solomon, acesta avea două coloane la intrare, una poziționată în stânga, care se numea Boaz, și una în dreapta, care se numea Jachin

http://www.freemasons-freemasonry.com/larsonwilliam.html

Aceste două coloane, nu sunt altceva decât versiunea egipteană a celor două obeliscuri ale Templului din Luxor, dintre care unul se află și în Franța, la Paris, în Place de la Concorde.Aceste două coloane, ca să vezi, se găsesc și la intrarea lojelor masonice de rit egipto-israelian.

Dar ce legătură are această coloană cu problema extraterestră?

În realitate, aceste două coloane sunt reprezentarea a ceva mult mai străvechi, apar în lumea mesopotamică și sunt transfigurarea mitului coloanelor lui Hercule, unde, într-un fel, în acel punct se termină lumea cunoscută și începe misterul necunoscut al universului extern. Se descoperă astfel că în viziunea celor trei coloane verticale ale Cabalei, cele două anterioare sunt reprezentarea coloanelor Templului lui Solomon.

Jachin înseamnă “ceea ce e stabilit” și Boaz “forța”. De aceste două coloane se leagă semnificațiile de feminin și masculin și simbolurile a două triunghiuri care se vor uni pentru a da ideea stelei lui David, care probabil este o reelaborare a desenului Nodul lui Solomon. În realitate, aceste semne reprezintă arhetipic uniunea părții spirituale cu cea sufletească a alchimiștilor europeni.

Tableta dreaptă a Legii (din Decalogul lui Moise) mai este și semnificația lui Jachin – coloana albă a luminii. Tăblița stângă, Boaz – coloana intunecata a tenebrelor. Acestea erau numele celor două coloane de bronz ridicate în vestibulul Templului lui Solomon.

Tableta dreaptă a Legii (din Decalogul lui Moise) mai este și semnificația lui Jachin – coloana albă a luminii. Tăblița stângă, Boaz – coloana întunecată a tenebrelor. Acestea erau numele celor două coloane de bronz ridicate în vestibulul Templului lui Solomon.

Trebuie observată imediat analogia cu situația extratereștrilor unde există lumina și tenebrele, extratereștrii cu corp și cei fără corp, care în mit reprezintă infernul și diavolul catolicilor.

Pe partea de sus a fiecărei coloane era un mare bazin – acum numite eronat sfere sau globuri. Globul celest (original bazinul focului), așezat deasupra coloanei drepte (Jachin), simboliza omul divin. Globul terestru (bazinul cu apă), așezat pe coloana din stânga (Boaz), simboliza omul terestru (cel fără suflet, terestru în sensul că este neevoluat). Aceste două coloane sugerează și expresia activă și pasivă a Energiei Divine: Soarele și Luna, sulful și sarea, binele și răul, lumina și obscuritatea.

Printre acestea este Sanctuarul. Sunt o trimitere la Jehovah, fie ca androgenie, fie ca divinitate antropomorfă.

Ca și coloane paralele sunt reprezentate de semnele zodiacale ale Racului și Capricornului,care la începuturi erau poziționate în camera inițierii, pentru a reprezenta nașterea și moartea – extremele vieții fizice.

Prin urmare mai simbolizează solstițiul de vară și solstițiul de iarnă, azi cunoscute de francmasoni sub apelativul modern ai celor “doi Sfinți Ioan”.

În misteriosul Copac Sephirotic ebraic aceste două coloane simbolizează Mizericordia sau Mila (Jachin) și Severitatea (Boaz).

Stând înaintea intrării Templului lui Solomon, aceste coloane au aceeași valență ca și obeliscurile din fața sanctuarelor egiptene. Dar când sunt interpretate din punct de vedere cabalistic, numele coloanelor înseamnă “Casa mea va fi fixată prin forță”. (“Insegnamenti segreti di tutti i Tempi” di Manly P. Hall, p. 307-8). Anumite variante ale cărților de Tarot au pe cartea cu

Împărăteasa (Luna) coloanele Boaz și Jachin.

Avem încă o dată o evocare in limba ebraică a Cabalei și a conexiunilor sale sigure față de cultura egipteană, din care evreii s-au inspirat cu vârf și îndesat. Cu câțiva ani în urmă am întâlnit o răpită cu o cultură destul de elementară, care nu știa de ce simțise nevoia să scrie anumite lucruri pe niște foi , ca apoi să le facă sul după ce le așezase una sub alta. Mi-a arătat foile și am observat că scrisese în mod bustrofelic (de la stânga la dreapta) atât cuvinte în italiană, cât și pe cele în ebraică. Desenase Cabala, dar habar nu avea ce scrisese. Făcuse sul aceste înscrisuri exact cum o făceau sacerdoții evrei care conservau

scripturile ca și cum ar fi fost niște rulouri sacre.

PO vorbește ebraica

Am întâlnit persoane care scriau în aramaică, dar maximum l-am obținut când am cunoscut un răpit care după eliberare a dobândit capacitatea de a intra într-o stare de conștiință alterată. Procesul încă nu poate fi controlat de răpit, pornind fără niciun avertisment. Într-una dintre aceste situații subiectul a început să scrie la calculator în ebraică, în greacă și în italiană, alternând limbile. Lucrul cel mai interesant era faptul că aceste caractere se schimbau la calculator “spontan”, din greacă în ebraică, ca apoi să se întoarcă la italiană. Totul se întâmpla de față cu alți martori, pe când subiectul nu avea conștiință de ceea ce scrisese.

Analiza scrierilor, efectuată cu anumite motoare de traducere, ne-au permis

să stabilim că subiectul scria aceleași fraze în italiană, ebraică și greacă.

Voi reda mai jos ce a scris cu acea ocazie, trecând de la o limbă la alta, fără măcar să știe cum se schimbă caracterele la calculator:

… Subiectul, în prezența părinților săi, discuta scriind la calculator cu un prieten de-al său, când începe ciudata conversație. Subiectul nu vorbește cu amicul său, ci dă niște comunicări. Cumva, interacționează cu cineva din altă dimensiune…

Tu nu trebuie să te temi, amintește-ți că vei fi acolo când timpul oamenilor se va apropia de sfârșit, nu vei avea un acces ușor, dar vei găsi oameni care îți vor recunoaște parcursul întunericului iluminat cu lumina pietrei.

Masa va fi la sfârșitul drumului tău, tu dumnezeu absolut, nu te afunda în dubiile din tine însuți. Regele care așteaptă nu va realiza salvarea poporului. Masa va fi așezată la porțile marii camere. Pentru a ajunge va trebui să te întâlnești cu ceea ce cunoști deja. Va fi ușor să sfidezi labirintul spinilor încinși. La sfârșit îți vei așeza mâinile pe piatra de culoare roșie, aceasta va curge din mâinile tale și cu ele îți vei umezi buzele.

Vei vorbi vocea poporului tău. Dar nu va fi suficientă o singură limbă, ușile se vor deschide și vei reintra în camera de foc, vei coborî în turbinele timpului:totul va anula totul, și când focurile se vor deschide în fața ta, vei regăsi poporul zeilor.

O luptă mare, în care energiile atomice vor învălui lumea. Marele Dumnezeu va dispărea. Și regele marii piramide va urca pe tonul noii Mame, reîntorcându-se la oamenii săi. Dar regele a fost mândru, inutile cuvinte pentru a justifica pe cine nu a lăsat în urmă. Khufu, Osiris a lăsat regelui o mare cantitate de informații. Locul tau lângă Zed, punctul de legătură dintre cer și pământ, unde și Enoch a mers să vadă marile schimbări, cei care conviețuiesc cu timpurile aparțin regatului cerurilor. Tu nu vei piei Khufu. Riash e salvarea, urmează salvarea. Riash a clipocit din apele Maska. Oamenii vor fi de tinichea, nu veți mai putea respira aerul. Oameni îmbrăcați în argint, cărnuri deja distruse purtând în interior marea divinitate…

În acest moment subiectul începe să scrie în ebraică – noi reproducem traducerea pe care am încercat să o efectuăm…

Vizitează viața noastră pentru a-l vedea dintr-un unghi al salonului nostru pacea și calmul, serenitate, pasul; mare om tu știi cum să procedezi, de

ce ai frică?Copilul crescut în ramuri verzi să bea din apa curiozității…. A venit momentul să urmezi ceea ce nu ai terminat. Privește în interiorul tău și lasă gândurile mele “să te prindă dincolo de real” (în realitate traducerea ad litteram era: “să le prinzi fara ceva reală” și am încercat o interpretare fără să cunoaștem ebraica n.a.).

Cel mai mare cadou dintre toate este dezvoltarea noastră spirituală

(aceeași frază este repetată perfect în italiană).

Creșterea spirituală e darul care iti daruieste pe sine insusi.

Acopera-ți diamantul pentru a ști strălucitorul viitor a unui om, tu știi, tu poți, nu te-ai născut întâmplător din acea regiune. Poporul nostru aclamă salvarea, pacea, dinastia lui David. Nu te lăsa prins în marginile timpului. Tu ai ales.

În acest punct al conversației răpitul pare că interacționează cu interlocutorul său, care nu reușește să înțeleagă cu cine vorbește în realitate și îi spune ceva despre spațiu și timp, scriind:

timp…spațiu X, Y, Z.

Răpitul răspunde , interacționând cu el pentru un moment, dar scrie:

P(x,y,z,t).
c = ∆c = ∆l / ∆t
∆s2 = c2(1-3)2-(10-4)2-(3-1)2-(2-5)2 =

Apoi își reia discursul…

Aparțin fiilor lui David, Noe Mesia educat să urmeze vocea lui Dumnezeu e aproape.

Atunci interlocutorul adaugă:

hmmmm…sunt un pic confuz…chiar îmi faci o glumă de proporții biblice, intr-adevar.

iar răpitul nostru spune:

Nu face confuzii, tu vei urma poporul nostru când vei fi pregătit să activezi mașinăria.

Mesia privește și așteaptă.

Toate popoarele evoluate energetic mă vor asculta, aceste mesaje sunt din ce în ce mai frecvente.

Interlocutorul, care nu mai știe ce să facă încearcă să facă conversație și răspunde:

vorbești despre cercurile din lanurile de grâu?

Răpitul răspunde:

aceea a fost prima noastră încercare de apropiere,dar această metodă este imediată

Aici subiectul scrie un cuvânt în ebraică, care este intraductibil, apoi scrie:

Yehoshua (cu accent circumflex pe “e”și pe “s”, iar pe “u” o sedilă [chevilla în intaliană] . Computerul pe care scriu eu nu este prevăzut cu aceste accente pe litere.)

Salvarea va reveni, fiul lui David (aceste ultime trei cuvinte sunt scrise în greacă).

Fiul lui David ascultă, să nu începi cu avânt, Rege al iudeilor (în ebraică) am văzut o explozie nucleară…și eram îmbrăcat în aur: nu te gândi la trecut, trecutul este, niciodată acum, este pentru totdeauna.

Dumnezeu e în tine. (în greacă)
Sufletul e o parte din Dumnezeu. (în greacă)

Un nume care nu poate fi pronunțat, în ebraică.. .este fiul a lui Dumnezeu (în greacă. Dumnezeu tradus în greacă este Zeus N.A.)

Tu ești un fiu, fiul omului și a lui Dumnezeu.

Dumnezeu (în greacă) este în interiorul tău, deschide-ți mintea. (adresându- i-se interlocutorului său de la celălalt capăt al internetului).

E timpul să lași această lume.

Ad Alnitak guvernează matematica, nimic nu mai este viață acum, cu locuitorii săi totul e viziune virtuală, noi nu putem să intrăm în război, noi, poporul divin, ajutați-ne, vom reveni.

Și comunicarea continuă cu întrebări și răspunsuri pe care nu e cazul să le subliniem în acest articol. Singurul lucru interesant este că răpitul spune următoarea expresie…

Fiica noastră îți comunică…etc.

Această discuție, demnă de X-files foarte complicate, are niște caracteristici particulare și ne furnizează anumite date importante. În primul rând o utilizare preferențială a limbii ebraice, o serie de schimbări de accente și caractere, chiar și matematice, care nu pot fi efectuate fără a pierde ceva timp, însă aici apăreau instantaneu interlocutorului, care are la dispoziția sa lista cu întrebări și răspunsuri, la fiecare apărând timpul de interacțiune.

Cel care vorbește dă niște informații despre identitatea sa. El vorbește limba părinți, care, după cum vom vedea, este ebraica. Spune clar că poporul lui Alnitak (principala stea din constelația Orion), adică locul de unde vine, conform reconstituirilor noastre, extraterestrul numit Horus, care deja este un loc în care totul se întâmplă virtual și unde extratereștri pot fi considerați niște mumii vii fără nicio speranță. Subiectul vorbea prin intermediul răpitului nostru, care era o femeie pe care o numea “fiica noastră”.

Cu această expresie se manifestă în simbad singur si întotdeauna, doar figura Primului Om (PO), a lui Adam Kadmon, creatorul extratereștrilor și cel care-i exploatează pe răpiții noștri.

În abordarea matematicii ajung la noi concepte care ne sunt cunoscute, cum ar fi “c” adică viteza luminii, apoi adaugă timpul la secvența variabilelor spațiale. Trebuie să subliniem că răpitul prin care se manifestă PO și care face toate acestea inconștient, nu are cunoștințele matematice necesare ca să știe ce scrie.

Apoi PO se lansează într-o secvență matematică, întâi scriind o simplă

ecuație diferențială și apoi notează o serie matematică pe care sincer nu știu să o interpretez.

Spune că universul nu e local nici în spațiu și nici în timp, și că sunt două lucruri de făcut: primul, să se găsească un fel de tăbliță, sau poate o carte, pe care să-o “activeze”, altfel ei nu se pot întoarce. PO susține că crop circle- urile adevărate le fac ei, dar și acest aspect nouă ne era deja cunoscut de la sfârșitul lui 2002.

În hipnozele efectuate cu acest subiect, chiar și în prezența unor medici de la Spitalul Santa Chiara din Pisa, subiectul deja vorbise în limbi semitice și era capabil să interacționeze cu virtualitatea într-un mod paranormal remarcabil.

PO a încercat în trecut de mai multe ori să-l blocheze, să-l copieze, să-i introducă în craniu niște ciudate microcipuri (poate era vorba de miticii urim și thummim), dar se pare sufletul i-a tras o palmă și lui PO, iar din acel moment, omul pare să nu mai fie nici răpit și nici deranjat de acest Adam Kadmon, care vrea să se reîntoarcă învingător în lumea noastră (pe spatele nostru și al extratereștrilor).

PO spune că nu poate se lupte cu propriile sale creaturi. Acest detaliu care apare în conversație este identic cu cel obținut de la alți răpiți eliberați. PO nu ucide creaturile sale, dar nu pentru că este de-o moralitate extraordinară, ci pentru că îi utilizează pentru a face munca murdară asupra umanității.

Un alt aspect care este comun acestei conversații se referă la existența unei mașinării sau a ceva asemănător, care trebuie manipulată pentru a-i permite lui PO să-și termine munca.

Ebraica este o limbă modernă?

Dar PO nu poate vorbi în ebraică, chiar dacă sufletul spune asta în hipnoză. Sufletul spune că ebraica e limba părinților. A fost necesar să facem o cercetare lingvistică asupra ebraicii pentru a înțelege de unde venea această amestecătură de foneme, care din punct de vedere tehnic nu ar fi trebuit să fie mai vechi de 1700 de ani î.e.n.. Deci nu putea fi aceasta limba lui PO…o ființă care, tehnic vorbind, este la fel de batran cam la fel cu Universul.

Ebraica are o trăsătură interesantă. Este o limbă, dar și un ansamblu de numere și formule, ceea ce ne face să credem că limba pe care Dumnezeu i-a dat- o lui Avraam este și ceva ce are legătură cu ADN-ul său, un fel de instrucțiuni, arhetipuri cu care a fost construit Universul, deci pe lângă a fi limbă este și un set de formule care descriu totul. Cei mai convinși cabaliști traduc Biblia în numere,

reușind cu ajutorul unui program special să creadă că pot face previziuni, utilizând acel text ca pe un de codex secret, unde, pentru fiecare cuvânt și pentru fiecare eroare în legătură cu el, există o rațiune care identifică o semnificație spațio-temporală.

http://emol.org/kabbalah/qbl/index.html http://kabbalah-software.software.informer.com/ http://free-kabbalah.smartcode.com/
http://www.kabbala.info/ http://software.ivertech.com/_ivertechSearch1_kabbalah%20software.htm http://kabbalah-tarot.softplatz.net/

Însă știm un lucru.
Poporul ebraic ca atare nu a existat niciodată.
Dar să pornim de la cuvintele Lorenei Bianchi și să punem punctul pe i.

http://www.satorws.com/bahir.htm

“Realitatea istorică ne povestește că egiptenii nu aveau sclavi, nefiind un stat imperialist și cuceritor;în perioada în care, teoretic vorbind, evreii locuiau pe malurile Nilului, asistăm la invazia hiksoșilor. Nume derivat din hieroglifa Heqa Kasut, care înseamnă “suveranii ținuturilor străine”, acest popor invadator, de stirpe semitico-cananita , provenit din Anatolia, a știut să se strecoare în Egipt, profitând de lipsa puterii politice.

Cucerește Menfi în jurul anului 1700 î.e.n. cu regele Salitis, Hiksoșii nu au distrus sistemul politic și administrativ egiptean, ci doar s-au amestecat în societate, adoptând ca și capitală orașul Avaris și ca divinitate principală pe Zeul răului, Seth, fratele și asasinul beneficului Osiris.

Pe lângă el au adoptat și două divinități cananite, Anat și Ishtar, însă lăsând poporului egiptean libertatea cultului. Această trinitate a durat timp de două dinastii, a XV-a și a XVI-a, în timpul cărora suveranii hiksoși (printre care iese în evidență numele Khyan, un adevărat Iulius Cezar al epocii) își extinseseră influența în Palestina, Creta, Anatolia și Nubia.

În mod paradoxal, exact datorită intervenției regilor nubieni Egiptul se eliberează din jugul străin și redevine independent, chiar dacă poporul hyksos nu a părăsit ținutul și a continuat să trăiască amestecându-se cu societatea faraonică multietnică, cel puțin până la venirea lui Akhenaton, suveranul

“eretic” care a impus cultul dumnezeului Aton- discul solar.

Acest eveniment a făcut să curgă râuri de cerneală: la câțiva ani după destituirea lui Akhenaton , sau cel puțin după dispariția sa, Biblia introduce faimosul episod cu Exodul poporului evreu din Egipt și a sclaviei.

O coincidență care nu este credibilă din punct de vedere istoric, și care a dus la identificarea lui Akhenaton monoteistul in Moise, șeful și ghidul Israelului monoteist.

Evreii duc cu ei un obiect care are aceleași dimensiuni cu sarcofagul aflat în Camera Regelui, în Marea Piramidă a lui Cheops (Khufu) : Arca Alianței poate nu a fost făcută de același Moise, ci a reprezentat furtul unui obiect incredibil de puternic, în care se materializa chiar Shekinah, prezența lui Dumnezeu.

Nu este dificil să credem că evreii care au fugit din Egipt erau descendenții p o p o r u l u i hiksos, care adorau o divinitatea masculină, puternică și răzbunătoare, cum era Seth al egiptenilor, însă însoțit de o “conștiință” feminină și maternă, dar la fel de teribilă și puternică, capabilă atât să hrănească (mana deșertului) cât și să ucidă.

Shekinah , prezentată ca o entitate conștientă, care suferă și plânge pentru materialitatea culpabilă a fiilor săi, a fost cu siguranță modelată după imaginea zeiței Isis, omniprezentă în articolele noastre ca arhetip primar al Mamei Pământ. Isis, după moartea soțului Osiris, omorât de frate lui, Seth, este încătușată de același Seth și este făcută sclavă. Fără puteri, plânge și disperă, pentru situația dramatica în care se află. Shekinah care plânge și suferă pentru destinul Israelului, de a trăi în exil, reprezintă de fapt Omului care este constrâns să se materializeze, să trăiască într-o dimensiune care nu este a sa, nepotrivită pentru divinul din interiorul său. Deci, pentru Cabală fiecare om e un Dumnezeu, în sensul Stelei lui David, “precum în cer așa și pe Pământ” – această frază asumă toată semnificația sa. Divinul se face om, iar fiecare acțiune a noastră, chiar și cea mai banală, poate condiționa stelele, galaxiile, lumile spirituale. Isis plânge pentru că este prizonieră, pentru că universul este la mila Dumnezeului haosului și al sterilității: dorința sa este să-l genereze pe Horus, salvatorul, cel care va lua locul lui Osiris, înfrângându-l pe uzurpatorul Seth. Shekinah plânge exilul Omului din Ain Soph, si uniunea cu divinitatea (orientalii ar spune cu Nirvana), dar dorește să genereze salvatorul, pe Mesia. Cabaliștii, începând din Bahir și urmând o linie narativă care se va manifesta în Zohar, ne povestesc că noi, ființele umane, suntem Mesia. Noi suntem cei care, prin acțiunile noastre infinit de mici, condiționăm infinit de mult. Haosul, Răul, e generat de noi: Adam a ieșit din divinitate, a vrut să experimenteze materialitatea și iată-ne acum prizonierii unei dimensiuni de vibrație joasă, în

contact cu energii obscure și confuze, care nu ne permit să întrezărim lumina primordială de unde am venit. Semnificația exilului este izgonirea lui Adam din Paradisul Terestru, dar și fuga evreilor din Egipt – captivitatea sa babiloniană – Diaspora după distrugerea Templului din Ierusalim, toate pogromurile și persecuțiile pe care le-au suferit evreii de-a lungul istoriei lor, aproape impasibili. Până s-a ajuns la momentul anihilării finale prin intermediul Holocaustului nazist, din cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi Israelul e un stat imperialist, c a r e în cincizeci de ani a luptat în cinci războaie, caracteristic spiritului războinic al hiksoșilor: dar a pierdut-o pe Shekinah, a pierdut spiritul cabalist. Cabalistul este un inițiat care caută prezența lui Dumnezeu în lume.”

În realitate, figura mitologică Iisus din Nazaret nici măcar nu se gândea să vorbească ebraică, ci vorbea o limbă care era străbunica limbii ebraice, și care se numea aramaică. Aramaica e o limbă foarte veche, purtătoare a unor mari tradiții. Asemănarea sa cu ebraica modernă este sub ochii tuturor, cele două limbi semănând atât de mult încât pot deveni o singură limbă, aramaica fiind înțeleasă perfect de evrei. Să mergem și mai în spate pentru a căuta originea

acestui limbaj. Ne dăm seama că ajungem cu aramaica cel puțin pe la 1200 î.e.n.. Aramaica și semitica sunt strâns înrudite cu ebraica. La origini, limba aramaicilor, un popor antic din Orientul Mijlociu, a fost utilizată cu diferite dialecte în Mesopotamia și Siria din anul 1000 î.e.n., apoi devine lingua franca în Orientul Mijlociu, înlocuind limba akkadiană. A supraviețuit căderii orașului Ninive (612 î.e.n.) și Babiloniei (539 î.e.n.) și rămâne limba oficială a dinastiei persane a ahemenizilor (559-330 î.e.n.) până când este substituită de greacă în urma cuceririlor lui Alexandru Macedon. Inscripții antice în aramaică au fost găsite într-o întinsă arie care se extinde din Egipt până în China; cele mai vechi fiind texte sunt scrise în sec. IX î.e.n. Înainte de era creștină devine limba evreilor din Palestina.

Iisus predica în aramaică și în aramaică sunt scrise o parte din cărțile biblice a lui Ezdra, Daniel și multă literatură rabinică. Se subdivizează în aramaică veche, aramaică imperială, aramaică occidentală (incluzând palestiniana și cea galileică), aramaica orientală (cuprinde și limba siriacă).

În siriacă a înflorit o abundentă literatură creștină, mai ales din sec. III până în sec. VII. Influența și răspândirea aramaicii a fost mai mică după cucerirea arabă din sec.VII e.n., araba câștigând mai mult teren. Aramaica supraviețuiește azi ca limbă vorbită doar în câteva sate iordaniene, pe când siriaca e încă utilizată ca limbă liturgică în anumite comunități creștine din Siria, Liban, Turcia, Irak și Iran. Arameii erau un popor nomad semitic, menționat de șase ori în Biblia ebraică, care locuia în Mesopotamia (Bayn Naharaim, “Între cele două râuri”, sau Aram-Naharaim, “Aramul celor două râuri”) și în regiunile vecine, care făceau parte din statele moderne de azi cum ar fi Turcia, Siria, Iran, Irak, Iordania și Liban.

Cercetătorii susțin că “cele două râuri” sunt Tigru și Eufrat. Autorii Enciclopediei Evreiești (Jewish Encyclopedia [1]), între 1901 și 1908, nu găsesc numele Aram în înscrisurile babiloniene sau asiriene, dar, bazându-se pe conținutul a trei tăblițe intitulate Scrisorile din Amarna, au identificat Naharaim- ul ca Nahrima.

Termenul “aramei” era utilizat de evrei în antichitate pentru a-și numi “verișorii” mai îndepărtați, care locuiau mai la est (Aram), Arpachshadiții (Arpachshadite în engleza, ziși și “tribul fiilor lui Eber” ). Totuși arameii nu au fost niciodată un stat unit, ci au fost uniți de faptul că utilizau limba aramaică, care la origine se scria utilizând alfabetul fenician. În epoca imperiilor babilonian și persan aramaica devine limba oficială în tot Orientul Apropiat.

http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/altro/mesopotamia.html

Deci babilonienii vorbeau ceva asemănător cu aramaica.
Atunci decorul cercetării noastre se mută din Egipt în Mesopotamia.

Pasul următor

Ideea noastră e legată de ipoteza că, în realitate, cultura babiloniană (și suntem cu 12.000 de ani înainte de Cristos) derivă dintr-o cultură mult mai veche, aceea de pe valea Indusului.

Dacă am da timpul cu mult înapoi, cultura s-ar fi mutat din ce în ce mai mult către apus, ajungând în Egipt și trecând prin Mesopotamia, provenind din Pakistan și din civilizația din Harappa și Moenjio Daharo.

Acest drum este cel mai dificil de demonstrat pentru că în mijlocul său a fost potopul universal, care a distrus toate legăturile dintre înainte și după, dintre civilizația vimanelor, anticele mașini zburătoare ale oamenilor care locuiau în valea Indusului și care, după anticele texte Puranas, erau folosite în războiul cu poporul Ashvin, dotat și el cu alte mașini de zbor, locuind într-un ținut numit Aztlan.

Dar putem presupune ceva.

Știm că legendele și miturile evreilor au fost prima dată miturile și legendele egiptenilor, și înainte de aceștia au fost ale babilonienilor, și mai în spate au fost ale arienilor de pe valea Indului, iar asta nu poate să aibă decât o singură explicație.

Totul provine din valea Indusului. Să dăm un singur exemplu care ne va permite să reconectăm Babilonia, legendele sale și limba sa, la cele din valea Indusului.

Un anonim scrie pe Internet ceea ce urmează, iar noi reproducem cuvintele sale, pe care le puteți găsi la următoarele adrese:

http://www.menphis75.com/diluvio_universale.htm http://www.unknown.it/ipotesi/il_diluvio_universale/

Având în vedere că Arca lui Noe a ajuns pe munții Ararat (munții care au ieșit de sub ape la sfârșitul potopului), nu este ciudat că descendenții lui Noe au migrat din munți în jos, spre valea fluviului Tigru, pentru a fonda primele civilizații post-potop, cum ar fi Sumer, Akkad, Uruk și Nimrud (care apoi devine Babilonia ), Haran, Gerico, și Sidon (Fenicia), și mai încolo Egiptul și Valea Indusului în nord-vestul Indiei. (Fluviile Tigru și Eufrat au fost numite așa în baza a două dintre cele patru fluvii de dinainte de potop, menționate în Biblie ca curgând din Grădina Edenului).

Niște vechi legende babiloniene vorbesc de o serie de zece regi de dinaintede potop, anticii Hindu (India nord-occidentală) vorbesc de o serie de zece Pitris care domneau înainte de potop, iar anticii egipteni descriu zece înțelepți care domneau în același timp înainte de potop. Cum afirmă și Biblia, acești patriarhi de dinainte de potop trăiau mai mult decât trăim noi astăzi, iar asta a fost confirmat de anticii istorici Berosso, Nicolaus din Damasc, Hesiod, Platon, Hecateu din Milet, John Moschus, Hieronymus din Rhodos și Manetho.

Ultimul dintre acești regi menționați mai sus a fost eroul care i-a condus pe alții șapte la bordul vasului cu care au supraviețuit potopului universal.

În Babilonia antică numele eroului era Zisudra, care a permis supraviețuirea altor șapte oameni, cei Șapte Apkallu. În Egiptul antic eroul potopului era Toth, supraviețuitorul potopului împreună cu cei Șapte Înțelepți. În India antică nord-occidentală eroul era Manu, care supraviețuiește potopului global, “pralaya”, împreună cu cei Șapte Rishis.

Coincidențele sunt rușinos de multe pentru ca aceste civilizații, aparent distincte, să aibă toate aceeași legendă a potopului universal (cu opt persoane care au supraviețuit, acestea provenind din populația de dinainte de potop,

guvernată de un grup de zece regi),pentru noi este o istorie adevărată care întărește povestirea din geneza biblică.

Pe lângă acestea, mai trebuie precizat că, cabala ebraică are multe puncte în comun cu filozofia indiană a pitrisurilor(Pitris).

http://www.sacred-texts.com/eso/osi/osi26.htm

Nu ar trebui să uităm că India, acel imens și luminos centru cultural din cele mai vechi perioade, pe lângă a răspândi ideile respective spre est, datorită puternicilor valuri migratoare, pornind din timpurile cele mai îndepărtate păstra constant legătura cu toată lumea din Asia. Toți filozofii și studioșii antichității au plecat în India pentru a studia știința și misterele vieții. Deci nu este surprinzător ca în timpul șederii lor în India înțelepții evrei să fi fost inițiați de Magii Persani în vechile concepții Brahmanice.

Anumite extrase din Sepher Jeszireh și din Zohar, cele mai importante două texte ale Cabalei, în ceea ce privește natura lui Dumnezeu, a creației și a sufletului uman, arată fără niciun dubiu că ideea unui influx puternic, ne face să concluzionăm că, Cabala ebraică este în realitate un subprodus al tradiției vedice, si este din punct de vedere istoric corectă.

http://www.newkabbalah.com/Indian.html

Istoria pitrisilor (Pitris) se pierde în negurile timpului, în cele mai antice tratate ezoterice ale lumii, cum ar fi “Camerele lui Dzyan”. După cartea lui Dzyan, primii oameni de pe Terra erau descendenții Celeștilor sau Pitrisilor, veniți de pe Lună.

Textul descrie evoluția omului de la prima rasă până la a cincea – a noastră – care se oprește la moartea lui Krishna, adică acum cinci mii de ani. Scrisă într-o limbă absolut necunoscută , Senzar se spune că le-ar fi dictat Atlanților ca ființe divine. Cartea lui Dzyan vorbește despre dinastiile atlante divine și amintește despre “regii soarelui”, care ocupau “tronuri celeste”.

Deci, evrei structuraseră Cabala, dar cu siguranță nu erau primii care inventaseră conținutul acestei cosmogonii.

Trebuie să precizăm în acest moment că mulți dintre răpiții noștri, atunci când scriu în alfabete pe care nu le cunosc, folosesc în special trei tipuri de alfabete: ebraic, aramaic și sanscrit.

Alfabetul aramaic și cel sanscrit, chiar dacă aparent se scriu diferit, par să aibă (http://www.bifrost.it/Lingue/Sanscrito.html#1) un limbaj format din

foneme identice. Este atât de adevărat încât cineva a crezut că poate suprapune cele două limbi într-o frază pe care Iisus din Nazaret a rostit-o pe cruce.

“Eloì, Eloì, lemà sabactàni?”, care în aramaică ar însemna “Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m-ai abandonat?”, pronunțată diferit, după cum urmează, “Eli, Eli, lamma zabaktani” în sanscrită ar însemna “Doamne, Doamne, primește- mă în lumina ta.”.

Universitatea din Bombey (acest oraș azi se numește Mumbai) traduce 84.000 de pagini de pergament în limba pali, care par să descrie meticulos zilele petrecute de Iisus la școala vedică din Ladhak, unde ar fi trăit de la vârsta de 12 ani până la 30 de ani.

http://www.marcovasta.net/libreria/Ladakh/LadakhLibreriaNews.asp?id=1533

Probabil că răspunsul ar putea fi evident, cel care și ne-ar face să ne gândim că Iisus din Nazaret nu este Cristos sau Krishna, si care cu siguranță nu s- a mișcat din țara sa natală pentru a studia cu triburile Sufi.

http://www.fainotizia.it/2007/04/27/krishna-influssi-sulle-origini-del- cristianesimo

Krishna mereu a fost în India și probabil că este un personaj de dinainte de potop, a cărui legendă a trecut zidul potopului, pentru a ajunge la începuturile civilizației din valea Indusului, ca apoi să treacă în Mesopotamia, în Egipt și deci în lumea ebraică. Iar când legenda eseniană despre acest om a fost preluată de evrei, aceștia probabil că au modificat-o pentru a o face credibilă și folositoare în scopurile lor politice.

Pentru a nu exista dubii în legătură cu cele susținute mai sus, prezentăm câteva puncte din viața lui Krishna, care par a fi copia vieții a celui care mai tarziu va deveni Iisus din Nazaret:

• Krishna se naște din virgina Devaki (“Divina”) în data de 25 decembrie.

• Tatăl său terestru era tâmplar și era plecat din oraș pentru a plăti taxa când s- a născut Krishna.

• Nașterea sa a fost semnalată de o stea din est și de prezența îngerilor și a păstorilor, care i-au oferit darul compus din condimente.

• Armatele celeste au dansat și au cântat la nașterea sa.
• A fost persecutat de un tiran care a pornit masacrul a mii de copii mici.

• Krishna a fost uns pe cap cu ulei de către o femeie pe care a vindecat-o. • El este reprezentat cu piciorul pe capul unui șarpe.

• A făcut miracole și minuni, a resuscitat morții și i-a vindecat pe leproși, surzi și orbi.

• Krishna a folosit parabolele pentru a-și învăța poporul despre caritate și iubire și “a trăit în sărăcie, iubind săracii”.

• A criticat aspru clericii, acuzându-i de ambiție și ipocrizie…Tradiția spune că, cade victimă răzbunării lor.

• Discipolul cel mai iubit de Krishna a fost Arjuna sau Ar-jouan (Ioan). • S-a transformat în fața discipolilor săi.
• A oferit discipolilor săi capacitatea de a face miracole.
• Drumul său a fost “presărat cu ramuri”.

• În unele tradiții el moare pe o planta sau crucificat între doi hoți.

• Krishna a fost ucis în jurul vârstei de 30 de ani, iar soarele s-a întunecat în momentul morții sale.

• El s-a ridicat din morți și s-a înălțat la cer “în fața tuturor oamenilor”.

• A fost reprezentat pe o cruce, pe picioare purtând găurile de la două cuie, iar pe haine având o emblemă cu o inimă.

• Krishna e ” leul tribului Saki “.

• A fost numit “Păstorul lui Dumnezeu” și a fost considerat “Mântuitorul”, “Primul Născut”, “Purtătorul de Păcat”, “Eliberatorul”, “Cuvântul (Verbul) Universal”.

• Era considerat “Fiul lui Dumnezeu” și “Domnul nostru Salvator”, care vine pe Terra să moară pentru a salva omul.

• El era a doua persoană a Trinității.

• Se spune că discipolii săi i-au atribuit titulatura de “Jezeus”, sau “Jeseus”, care înseamnă “esență pură”.

• Krishna trebuie să se întoarcă pentru a judeca vii și morții, încălecând un cal alb, și pentru a conduce lupta împotriva “Prințului Răului”, care va produce multă suferință pe pământ.

Povestea lui Krishna, așa cum este înregistrată în vechile legende indiene, a penetrat occidentul în multe ocazii. O teorie susține că adorarea lui Krishna a ajuns până în Europa, chiar în acele vremuri îndepărtate, în 800 î.e.n., adusă probabil de fenicieni.

Tradițiile poporului evreu sunt deci tradițiile culturii vedice, iar limba

ebraică e asemănătoare din punct de vedere fonetic cu sanscrita.

Iată deci că ideea cum că ebraica de azi este limba lui Adam Kadmon începe să pară probabilă.

Giuseppe Cosco spune următoarele cuvinte:

(http://cosco giuseppe.tripod.com/esoterismo/scrittura.htm)

“La origini, înainte de confuzia babelică , exista o singură limbă, care a transmis înțelepciunea lui Adam până la Noe.”

Gershom Scholem scrie:

“Generația care a vrut să ridice Turnul Babel a abuzat, în sens magic, de această limbă sacră pentru a imita …acțiunea creatoarea a lui Dumnezeu…iar de atunci limba sacră devine amestecată cu elemente profane…” (G. Scholem, Il nome di Dio e la teoria kabbalistica del linguaggio, Milano 1998).

Datorită acestui limbaj divin se putea comunica cu lumea spiritului și tot datorită lui exista “o conexiune directă cu esența lucrurilor pe care dorea să le exprime. ” Erau limba și scrisul lui Dumnezeu. Această scriere era numită “celestă” de evrei, pentru că, așa cum spune și Cornelio Agrippa: “este descrisă în constelații” (Heinrich Cornelius Agrippa von Nettesheim, De occulta philosophia, 1510).

Stătea la originea tuturor limbilor și alfabetelor, inclusiv al celui ebraic și al hieroglifelor egiptene, iar asta îi sugerează lui Kircher că “alfabetele tuturor limbilor conțin în ele urme din literele antice” (A. Kircher, Turris Babel, Amsterdam, 1679).

La fel de multă importanță are și o culegere hispanico-arabă, redactata in latina, care circula începând cu sfârșitul sec. XIII și care cuprindea noțiuni de astrologie, formule magice și teste de alchimie; e cunoscută sub numele de Picatrix. Să citim în Picatrix despre operațiunile de trasare a sigiliilor și relația lor cu planetele:”aceasta metoda este capabila să producă efecte corespunzătoare naturii lor”, iar din acest motiv “desenele celui care face talismanele trebuie realizate când planetele se află deasupra sa, asta pentru a obține efecte sigure, și, prin intermediul combinării atente a unor lucruri secrete știute de el, poate obține ceea de dorește”(Picatrix, London, 1962).

Totul este număr-cuvânt-sunet, iar prin grafică se materializa forța. Din acest motiv “tot realul se bazează pe aceste combinații originale cu care Dumnezeu a provocat mișcarea limbajului. Alfabetul este totodată atât originea

limbajului cât și originea ființei”(G. Scholem).

Kremmerz scrie:” Magia, ca inteligență a legilor oculte ce reglează fenomenologia sensibilă, nu e ușor să-ți formezi o idee aproximativă fără să intri în rațiunea intimă a manifestărilor grafice a forțelor…cititorul trebuie să se întoarcă la cauza semnelor grafice, a căror structură este ideologică ca determinare a spațiului și timpului “(Giuliano Kremmerz, La scienza dei magi, Roma, 1974).

Sigiliul este o conexiune energetică subtila evocată de particulare semne care fixează voința în timpul unor ritualuri specifice.

Concluzii

Așadar, în analiza fenomenului de răpiri extraterestre descoperim anumite lucruri:

1. Zeiinuexistă,cisuntmanipulatoriinoștri.

2. Nu există extratereștri buni și extratereștri răi, există doar extratereștrii.

3. Totul e scris deja în mit și nu în istorie.

4. Să devii conștient înseamnă să înțelegi că omul este viitorul evoluției universale.

Atunci trebuie să spunem că după ce ne eliberăm de extratereștrii va trebui să evităm să mai avem contacte și cu Primul Om (PO), el fiind cel care a pus în scenă tot acest teatru.

Este posibil să facem orice, trebuie doar să vrem.

Note și referințe

O notă interesantă despre limba lui Dumnezeu:

http://cosco-giuseppe.tripod.com/esoterismo/scrittura.htm

Pentru a căuta rapid textele sacre ebraice:

1. http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=it&langpair=en| it&u=http://www.religionfacts.com/judaism/texts.htm&rurl=translate.google.it& us g=ALkJrhgWqQ9W2Qt hVzIIdF348Awavb-J6g

2.http://translate.googleusercontent.com/translate_c?hl=it&langpair=en|it& u=http://www.sacredtexts.com/jud/index.htm&rurl=translate.google.it&usg=AL kJrh h1W_4eG4jwRgUejJBvMC7sSU9ERA

3. http://lila.sns.it/mnamon/index.php?page=Risorse&id=8
4. http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/Religioni/testi-ebraismo.html

Pentru a căuta rapid textele sacre egiptene:
1. http://www.egypt.splinder.com/tag/testi+sacr i
2. http://www.libercogitatio.org/storia/i-geroglifici-egiziani.htm l
3. http://spazioinwind.libero.it/popoli_antichi/Egiziani/religione.htm l

Pentru a căuta rapid textele sacre babiloniene:
1. http://www.riflessioni.it/dizionario_religioni/religione-babilonese.htm 2. http://apocalisselaica.net/varie/miti-misteri-e-poteri-occulti/enuma-

elish- il-mito-babilonese-dellacreazione
3. http://www.terralab.it/zeEsoter.htm

NEW TECHNIQUE to stop alien abductions: FDTCT (FLASH DYNAMIC TRIADE COLOR TEDT)

April 16, 2013

Bosnian Serbian Croatian, Chinese, English, Espanol, Français, German, Português, Romanian

1 Comment

FDTCT

FLASH DYNAMIC TRIADE COLOR

TEST

By Corrado Malanga December 31 2012

This article describes the final procedure that allows those who practice it, to acquire the potential ability to become completely aware of oneself.
In this test, or experimental procedure, are conveying all the theoretical data and conclusions of our research in the field of human perception, applied to the study of phenomena external to the planet Earth. The previous procedure, from which this is inspired, aimed to stop the phenomenon of alien adduction. In fact we had identified a procedure named Dynamic Triad Color Test (DTCT), which gave good results.

The procedure of the simple TCT involved a very complex mental simulation, which was driven by an external operator, who made the abductee mentally simulate a completely dark room, where there were some spheres mimicking some off lamps. These lamps were mentally lit on (evoked) by the abducted person in a precise order to let them assume the archetypal meaning of the three components of your own deep self: mind, spirit and soul. Analyzing the colors of the three lamps, one could get a clear psychological picture of the subject and his problems through a simple archetypal mechanism. In this way the presence of alien interference or psychological problems could be diagnosed.

With an abductee subject, the operator made him to correct the colors of the spheres, helping him to

achieve the goal of getting the correct archetypal colors, identified on statistical basis as green for the ideal mind, red for spirit and blue or yellow for soul. For an in-depth study of the ideally correct brain mechanism, read the previous works, and in particular those that relate to the TCT (“Tutti i colori dell’anima” – “All the colors of the soul”, by the same author).
The subject was asked to detect the presence of other light sources inside his ideic room. This corresponded to a mental image of alien intruders. The subject’s mind sees intruders as bright balls of the appropriate colors. In that context, it was possible to identify the active alien memories, the lux, other parasites without body and all the microimplants that may be present in the body. The soul sphere was encouraged to mentally remove all the intruder objects in the room with an act of will. Finally, the connections between the soul and the creator of the dual virtual Universe, with the Prime Man, the corresponding counterpart in the anti- Universe and the figures up in the hierarchy (identifiable in the Indian myth of Shiva and Visnu) could be severed (Read Genesis III, the same author). Once the subject was isolated by its manipulators/creators, the operetor asked the soul to view, through an ideic scanner (much like an MRI or CAT scan), the body of the adductee, verifying the presence of alien and military microimplants, and destroying them one by one, through the act of will. Then asked the soul to look for copies of the abductee’s body along the space-time, identifying and eliminating them one by one in the same way.
At this stage the operator asked the abductee to examine the time axis, with the aid of the soul, in order to check the absence of abduction scenes in both the past and the future. The subject was so completely freed from the abduction problem. In some cases

through the awareness of their own soul, they were led through a path we called “photo album”, where they identified all types of aliens who had come to disturb the abductee’s existence, to raise awareness of the past situation to the soul: the aliens were recognized and identified, on a conscious level, to avoid further unaware abduction.

Finally, the three spheres were merged into one ball of white or yellow color, symbolizing ideic sum of the red, green and blue or yellow. The merging of the triad was perceived as the ideic sum of the three frequencies in the visible range of the three colors, and the mind automatically produced the color sum (hence white or yellow). The results of this procedure, which lasted an average of two and a half hours, provided the necessary acquisition of knowledge (and consciousness by the triad) to avoid being subject to more abduction, both by aliens and military, then from the influences of the various cosmic creators. The results, though good, were not optimal yet. Many subjects, after treatment, acquired the ability to defend themselves from the alien but often, due to prior serious psychotic deficiencies, were unable to maintain this condition throughout their entire existence on this planet (mostly through reactions falling in the Stockholm syndrome cases). There was therefore the need for further applications of this methodology administered by a more experience operator.

The use of this procedure was leading to a long series of failures completely determined by the lack of clear willingness of these adductees to break free. In the abductee’s psyche a psychotic reactions arose, which led the subject to consider one’s life better with the aliens than without.

An addition to the old procedure brought to the construction of an ideic protective bell wrapped around

the abductee’s mental room. Projecting the aliens outside this bell and asking the triad to watch over it, helped in solving more cases. Unfortunately we noticed that every time the abductee’s self esteem was in jeopardy, the bell-barrier became brittle and open to alien attacks.

The new procedure.

In the past year, we were able to carry out further experimental observations that led us to identify procedural errors in the old DTCT. These new observations emerged from a study, at a quantum level, of the universe. In particular, the understanding that the universe is not dual, led us to conclude that there is no separation.

The duality, as we have described in the third part of the trilogy titled “Genesis” is a trick of perception of the human mind. The universe is incorrectly seen as a sort of double faced concept, where the extremes belong to two different categories. Good and evil, on and off, masters and slaves, rich and poor but also hermitian linear operators of opposite sign, such as + and – or the unit vectors of space, time and potential energy, were only illusions of perception. In this context, the wave- particle duality was restructured into a new non-dual perspective, linked to the consciousness and not to elusive hidden parameters of modern physics.
The assumption that the virtual universe is not dual, made us understand that something had tried to have us believe it. We discovered that the duality is a system to categorize mankind, to make us believe in the existence of an opposition of two sides. The dualism was the system by which aliens and alienated tried to force the man to make battles that were not their own.

The Latin idea “divide et impera” (divide and conquer) worked up until someone noticed the deception.

Some observations through a quantum physics point of view allowed us to understand how the duality did not exist except as a form of false perception. We understood that the second law of thermodynamics was to be reviewed. The concept of difference of entropy of the universe (ΔS of the isolated system) should not be related as much as to the energy of the system, but rather to the knowledge of the system and energy combined.

The conclusion of all these observations pointed in one direction only. If there is no duality, the universe is not divided into two sub-universes but it’s a single box in which there are many beings with different levels of awareness. This different perception of the universe was mistaken for a dualistic vision of it.

The universe is not dual in itself, but becomes dual because it’s perceived as such by non-integrated awareness. So, if there were no categorizing barriers, we could not, in DTCT, held a barrier that kept the adductee in a cage built by himself. The cage really could protect somebody, as the existence of the imaginary cage, had the intrinsic idea of the chance to bring down its boundaries. If there are no boundaries it is not possible to bring them down. The adduct was not to defend himself from the aliens with a barrier, and you could not keep soul, mind and spirit separated, although united in a sum of three spheres that could be taken to the original position, restoring the separation between them.

There was no separation between the components of the triad but they were separated in the beginning by those that created the duality. Man’s consciousness, that is the creation, can not be manipulated by anyone.

In order to deal with it (ie: enslave) one has to separate consciousness into three sub-consciousnesses, categorizing them. We actually discovered that soul, mind and spirit exist only in our dual perception, but they are only part of an unique original consciousness. It has all colors, because soul, mind, and spirit are every colors. Since the conscience may be all, its three components no longer exist when they regain consciousness they were divided upstream.

The sum of soul, mind and spirit, could not be a white sphere, because white is the sum of the three frequencies, typical of the manifestation of the triad, but not of a complete integration between them. The white can be reassembled in the three original colors restoring the separation, and with it, the alien abduction.

The total sum of the colors of integrated consciousness in the virtual universe, is of all colors, not overlapping but integrating. Such color is the non-color.
Ideally the non-color is perceived by the human mind, like everything and nothing, which, according to the physics of the Zero Point Energy, have the same meaning.

If we think that a point in space is empty, we must ask ourselves if it is empty because there’s nothing or is empty because at that point there is everything and the opposite of everything that annihilate each other. And then everything and nothing become the same thing. The transparent sphere is ideally nothing and everything. But the transparent ball does not have any kind of consistency, nothing can hang up to it. The transparent sphere evokes the representation of the ideic quantum wave.

The concept of wave and particle is bound to the concept of the unconscious-conscious. When consciousness is wave, it is equivalent to

unconsciousness (that is: the external observer, the alien, has complete lack of awareness of it). We know that it exists but no one knows where is localized in space-time. In other words, it is invisible because it is everywhere in the same-time. On the other hand, the particle is the ideic representation of total awareness (that is: the external observer has complete awareness of its existence). The integrated consciousness knows that it can be both particle and wave, and it can decide. Face the alien as wave means being, in front of the alien, completely transparent and invisible but, from a quantum point of view, assumes the meaning of rejecting the alien experience, with subsequent absence of interaction. The physical phenomenon thus becomes perceptible only as non-localized wave and as a particle. Being a particle means accepting the experience of interference. This concept can be taught to the ideally integrated consciousness and that consciousness acquires the knowledge to be able to decide, millions of times a day, in front of the whole universe, to participate in an experience, and face it as particle, or deny the experience and “not to be found” appearing as wave. Being a wave means that “I know you’re there, but do not know where and when.”

In the simplest terms, the integrated consciousness, knew how to become invisible to the alien experience. The new experimental part of the dynamic flash triad color test (DFTCT), which lasts no more than fifteen minutes, in a single application, makes the merging of the triad irreversible. Teaching to the integrated consciousness the virtual concepts of quantum physics in a way the integrated triad can understand it and makes anyone who carries out this exercise, properly integrated with oneself. The procedure is not built to save the man from the alien, but to make sure that the man acquires awareness of their own thoughts. At that

stage, if the person who practices the technique was an abductee, one could get rid of the problem once and for all. If the subject has never been abducted, however, will be free from his engagement with the creation of the false gods or demons.

The non – local universe and the abduction experience.

The DFTCT does not provide the destruction of microchips, does not provide the destruction of copies and research, does not evoke any images of aliens, does not evoke any kind of virtual memory, does not correct the colors of the triad and so is not traumatic. It is a very light states of hypnosis, easily modifiable, depending on the needs. It should be emphasized that since the universe is not local and there are no past nor future but only the present, the procedure produces an immediate effect on the Time Line of the old Neuro Linguistic Programming (NLP).

In fact, at the same time in which the three spheres of the triad acquire every color, merge and achieve the perfect transparency, they have not only integrated into a unique essence of consciousness as irreversible but are never separated in the axis of time. The quantum wave functions of past and future collapse in the present, this giving reality only to it. In this context, if the total consciousness is reconstructed, it as never divided before, but if consciousness has never been divided no one has ever been able to manipulate it. This causes experimentally, in the instant of of the fusion, that everything abduction related disappears, all the memories of the past adductions are gone, all microchips that an abductee has in the body ceases to exist, all copies of the adductee have never been made.

The abduction experience remains as “done” but it belongs to a changed past that is like never happened. The new procedure also ensures the total free choice of integrated consciousness. The transparent sphere of the I.C., can decide at any moment, to be wave (transparent sphere) or particle, to be visible or invisible, to interact or to refuse the experience. The new procedure does not provide for the physical elimination of the alien but simply the transformation of the abduction event in wave. In this context, the integrated consciousness becomes invisible to the alien that technically no longer has the ability to interact with the event. The alien is not destroyed but simply, his probability of interact with the abductee is minimized. The odds of having the alien in front of you becomes so small that the alien can no longer identifiable. This is the result that, virtually, becomes the refusal by the integrated consciousness, of this experience, but in terms of quantum states, it is the result of statistical probability that starts from the assumption that we are the ones who build the virtuality and that we interact with it, but only if we want. Measures are not produced by tools: we produce them by ourselves, as recently demonstrated by some experiments in quantum thermodynamics (read Genesis III, the same author). It should also be noted that the treatment of quantum events can only be made by microscopic contexts (the world of elementary particle physics). In fact, both components of the triad and the integrated consciousness, are similar in all aspects, to the microscopic components of Bohmian quantum physics.

There are no failures of the technique. It should be emphasized that each technique has some drawbacks or at least we know its limits. The DFTCT did not properly have bugs, but this does not mean that the subject will not be taken more if he’s an abductee. The subject will be taken again if his integrated conscience wants it.

There are many drives that can influence in this direction. A abducted subject that was freed from the problem more than a year ago, was abducted again, or better was again in contact with alien species, during a particular night. The next day some bruising appear on the body of the ex-abductee. The reconstruction of the episode, with the help of the anchors technique (NLP), highlighted two important factors. During the night the aliens had entered the house of the subject, he describes them as if they had not seen him. The aliens in fact went straight from the abductee’s room and entered his brother’s, who was also an abductee.

The ex-abductee felt like he had to defend his brother, but at that time unconsciously decides to re-accept the alien interference, returning visible.
It took to a real fight with the aliens, whose effects showed the day after. The second thing we noticed was that, in this case, however, the person was not taken by the aliens, because the integrated consciousness can not be separated, and no one can act on it ever again.

Some other cases in which the container was taken seem to be due to the fact that the former abductee decided to take revenge and harbors a deep grudge against the abductor, that are considered those who have ruined one’s life. At that moment, the subject unconsciously prepares to take revenge, and therefore he accepts to interact with the alien. The abduction takes place again. This technique can also be applied to people who do not know anything about aliens, who are not aware of their situation, who do not have memories, at a conscious level, of some sort. But after treatment, the integrated consciousness, in these specific cases, decide to recall the experiences useful to the acquisition of self awareness. In these cases, it seems that the integrated consciousness is brought in plain sight in front of the alien, like to play a game that can even be dangerous, but that does not bring anymore to the submission of the transparent ball to the alien. The transparent ball can never be taken.

At this stage it is important to integrate the transparent sphere with its container, or the container will be taken, however, but the transparent sphere will not be taken. This fact, brings the subject, especially if female, to still be used as a broodmare by the alien. Teaching to the integrated consciousness to integrate with its container is the only way to get rid of this problem.

What Integrated Consciousness is.

For integrated consciousness we mean the part of the primordial consciousness that created the virtual universe, which, however, integrated itself into virtuality, having awareness of space, time and energy. It is a consciousness that, as the sum of three components, with also virtual features, knows that it created the universe, knows what space and time and energy mean, talks to the neutral gender (as opposed to the female gender used by the soul), dominates the space, time and energy, has the potential to express in paranormal fashion, uses the container to gain experience.

Therefore, since the integrated consciousness must do its experience, it is unaware of everything because, if it had this knowledge, it would not need to be integrated in the virtual universe it has created. The DFTCT experience makes the man integrated, and no longer divided in four parts, bringing it back to the original condition: but this does not include the prefixed experience that has yet to be accomplished.

When the experience of DFTCT takes place, the map of territory in each of us changes and appears to be subject to the real problems of virtuality that he has decided to face. Often this creates moments of bewilderment that, at the extreme, could lead to the hypothetical decision of the integrated consciousness to revert to the separated state. What’s better, the aliens or the difficulties of everyday life? The integrated consciousness that must do the experience has free will and can choose, but the choice to go back is very rare and is not representative of the failure of the technique, but rather it is a clear and successful proof of the existence of free will.

In the cases we deal with, in a year’s time, no integrated consciousness was taken again, some containers have had some small annoying problems that tend towards the total resolution, only one case showed the idea of returning into the alien abduction phenomenon, but to date he has not done so.

I.C., from a quantum perspective, has three vectors of space, time and energy that allow it to express itself in his created virtual reality. On the other hand the three vectors of consciousness (ie: those belonging to mind, spirit and soul) are perfectly superimposed, becoming a single vector of awareness (working in all directions as “multi-vector”). It should be noted that the three vectors of consciousness of soul, mind and spirit, (resulting from the vectorial product of the two other vectors typical of each of the three elements) are “not switchable” between them. They are placed at 90° to one another and cannot overlap to create a white ball as at the end of classic DTCT. The transparent sphere,

once it is reduced to a point in the procedure that we will see below, produces the final superposition of the three vectors of consciousness, destroying the schizoid separation between spirit, soul and mind, that originates an imperfect being, very vulnerable due to the lack of internal consistency.

The more obvious characteristics of the integrated consciousness, in deep hypnosis, are the following: The subject speaks to the male gender (neutral)

• The subject knows he built the universe, but does not know why he did it this way.
• The subject claims he exists because he acts.
• The subject says that the dual does not exist, and if you exist is because you act, and to be all, you have to do it all.
• The subject sees and perceives the universe as totally virtual, as a fake construct, without apparent solidity.
• The integrated consciousness sees the universe

also in a real way. Real and / or virtual together. Learns to observe oneself from an infinite number of points that look toward the center, and from the center look towards infinite points.

Through the implementation of integrated consciousness you can travel in virtuality taking a vision in any space and time, while slowly emerge aspects of paranormal nature, more and more evident in the every day life.

The technique works on yourself.

The classic TCT required, for its complexity and duration, the use of an outside help. The operator was guiding the subject into the mental simulation, making

him go through all the necessary steps in order to finally reach the white sphere of consciousness. During the test trial of the new technique, we tried to examine some partial failures and came across the theory of the mirror effect.

The universe, according to our conceptions, has holistic nature, that means nothing is separated from the whole, as it is supposed to be, confirming the equations of Bohm’s physics. Following this reasoning, the reactions that another person will have dealing with me, depend solely on me. If someone argues with me, is because I have not achieved harmony inside myself. In fact, if for example, I walk into a room where there is someone I dislike that person will perceive, within oneselves, my hostility and any of my gesture will be enough to produce a backlash against me. At that point I will be allowed to react, because technically I did not started the argument, but in reality I had. In this context, the other will turn against me because I, through a local morphogenetic field, communicated my discomfort to him.

Another aspect that we noticed was that some subjects had difficulties in some parts of the method that, if not well understood, resulted in problems after the treatment. Some abductees did not understand the quantum effects of wave and particle. The alien abductions did not resume but these adductees were not able to make themselves invisible to the alien, who still remained passively present in everyday experiences. Other abductees had difficulty separating from the figure of the alien, since the adductee did not understand the idea that the past does not exist and therefore remained bound to it.

By a more thorough analysis I’ve done both on me and on some of my colleagues who practiced DFTCT in the experimental stage, I could see that during the

application of test, the word took a deeper significance, but behind the word there is another type of meta- communication, more profound and effective. During the test, the operator produces a situation where he passes a packet of information that migrate from his consciousness to the consciousness of the abductee.

If the adductee wants to acquire the information pack, he gets all the information that the operator passes him. In other words the DFTCT could be even conducted in silence, and the result would probably be the same. But since humans use the word in this virtuality to simplify things, we used words to teach to the consciousness what the quantum physics is. But in this context, if my conscience’s information pack has some dissonance, it will be transmitted to the other person.

For example: If I have some unresolved issue with my past and lead a DFTCT on an abductee, he will be totally free from the aliens, but perhaps he will continue to see their image next to his bed at night, while trying to sleep. My inability to free myself from my past was redirected to the abductee that can not handle this part of virtuality, and will suffer my same problem. In other words, if I go to the doctor with a cold, and I want to be healed, I do not have to go to a doctor that contracted a desease, because he will not heal me, having himself the problem.

It was clear that this type of meta-information not only acted at the DFTCT level, but constantly in all daily relationships between living beings.
It was also clear where in the past we had partially failed. If you’re not completely “clean” you can compromise your patient, and this could be one of the reasons why some abductees did not get rid of the problem completely, excluding cases in which subject was acting against the resolution.

Therefore, in principle, no one can perform a DFTCT on another, unless he’s perfect inside. It must be said that there aren’t, to my knowledge, perfect people, and should also be emphasized as all the DFTCTs our group carried out up to now, during the experimentation, had success, although with minor smudging.

The best thing to do was to build a simple experimental procedure, that everyone could make for oneself, making sure to have a strong act of will in wanting to solve their own problems.

It is here emphasized that the success rate of DFTCT is closely linked to the understanding of the things you are doing. You can not perform the test by simply reading the experimental part below, as if it were a ritual of the Catholic Church or any prescription of a doctor, but you must understand what each step means exactly.

So, who wants to test this on themselves, must read, study and understand a lot of what I wrote earlier. Must have clear understanding of the three works entitled Genesis, they must understand how the mental simulations works and study the operation and theory of classic TCT. Misinterpretation could void the entire procedure on the one hand, but on the other we know that all the important information is already available to all, at the level of the holographic grid, through the morphogenetic field.

The subjects to which we practiced DFTCT in the experimental stage, need to understand that if, after the application of the test, they still had doubts and uncertainties about certain situations affecting their lives, is because the test will integrate, abolishing the duality, allowing the consciousness to live its experience undisturbed, within its container, but the system does not change their chosen path in life, which must be worked out by themselves. In particular,

people who have done the DFTCT, must not refer more to me or to others for their unresolved issues, but ask directly to their integrated conscience, that will be perfectly able to clarify any aspect of reality. This represents the consciousness that must resolve the unresolved problems.

The harmony is the final result to achieve. So ask yourself, the divine part of yourself, and this part will always reply. The disease is only a state due to the misunderstanding of separation, while the healing consists in the acquisition of consciousness. In this context, it is evident how the DFTCT is useful to all human beings, because it helps to integrate with your inner self, and sets free from the chains of false gods and demons that, as the myth says, tried to live forever without living the experience directly, but through the pain experienced by others. The dual universe provides that love and hate are, in fact, two faces of the same coin. Our gods rulers decided to rig the game to outcome always heads and never tails. Doing so, they only live half experience, and so they are only “half themselves”. We decided to live the full experience, so they manipulated us, attempting to steal the experience they was missing.

This theft is only the representation of a lack of consciousness, determined by not understanding that we all are one. So, when you understand this, you also undestand how the “mirror” works. Humans saw in aliens, the despicable part of themselves and the aliens saw their fragility in the human’s fragility. At the moment the dual dies, each of us becomes aware of oneself. And from that moment on you mirror only onto oneself. Inside there is the whole universe with all the answers to all the questions.

DFTCT: Experimental part

find a place where no one can disturb you, relax and close your eyes. Go deep into the darkness of your mental room. You are in the middle of this room and everything is dark. You know in your room there are some light bulbs that probably you don’t see because usually they are turned off, but they can be already on. If they’re not, turn them on one by one, your three light bulbs are: mind, that you turn on first, spirit, that you turn on second, and the soul, that is the third one. Look at this light bulbs that are in your mental room. They’re YOU, your essence. Look at the position, the color, the size, the distance from you, and the hight from the ground.

The three light bulbs are the only light sources in your room. Maybe you see just a light bulb as the sum of the three light bulbs, but if you see three light bulbs, identify the soul part and put your arm inside it.

Listen and perceive which tactile perception you have, what do you perceive inside your soul part? Hot or cold, dense or solid, liquid or gassy? Do you feel any particular smell or any particular sound? Perceive your soul, that it is showing herself to you as a light sphere, in the meanwhile ask her if she remembers when, at the beginning of time, it was joined to the other two spheres, mind and spirit, that, in the instant before the separation still don’t exist.

Ask your soul to turn back to that point, where soul, mind and spirit are a unique thing and three consciousness don’t exist, there’s just one consciousness.

Slowly, sensations and images about that instant will come to you.
Now ask your soul if it wants to go back to that primordial state. Make your soul look at what happens and why did the conscious sphere separate into three

sub-spheres, it is important to achieve awareness about all this.
When the soul decides, if it decides, to become whole again, become again an unique thing, no longer separated from mind and spirit, ask it to join to the other two spheres, make it notice that there is no specifical color for soul, mind and spirit, as they are part of a whole, so acually they can take any color they want. If soul wants to change color, and if mind and spirit want it too, they will notice that they can acquire any colors they want: that’s because they’re everything and every color represents one thing that it is possible to be.

Now we proceed with the fusion of the three lights into one light that initially will have all the colors. A light in which every spot of light will be of a different color.
If you look at the sphere from a long distance now, you will see that the sphere is white, but if you get closer to it, you can see that it can acquire all the colors of the universe.

At this point, mentally say to the light sphere (the sum of the three original spheres) that, it’s not enough to add together in this way in order to make the fusion, but it is necessary to melt irreversibly into one thing, a sphere that has just one color, the color that represents all the colors, the transparent color.

Once the sphere will become a totally invisible sphere (even without the chance to see the borders) in that instant, the integrated consciousness turns back to BE. It has to be said to the integrated consciousness that nothing and everything are the same things, but that nothing can stick to the nothing.

If in that instant the sphere becomes transparent, no aliens or other things can disturb it anymore.
In that instant it’s necessary to make the integrated consciousness sphere notice that there are no barriers

anymore within soul, mind and spirit, and those barriers never existed because the past has been modified and no one could ever use the three separated spheres because they never existed, because now they are one thing.

Now, that you’re still in your mental room, get into the transparent sphere with your body, the sphere is you and you are the sphere.
The sphere keeps your body shape and adapts to it, you become the transparent sphere.

Barriers don’t exist anymore. The walls, the floor and the ceiling of the room have no reason to be anymore. The integrated
consciousness tears down the barriers of the mental room, and now it can look onto the infinite.

Wait a few instants and look at the infinite, as it appears to you. Contemplate the place where you exist. After a few instants, ask to your transparent sphere to listen to the universe, and become the universe yourself. In order to do that, ask your sphere to expand slowly. You expand yourself slowly until you reach the borders of the universe, no need to do it fast, do it slowly.

While you’re expanding you touch the universe that you created, till the end of the universe, till the limits. Your transparent sphere did an unique big breath, absorbing all the universe.

As a big breath. For an instant, that lasts the eternity, listen to your universe, where you are everything. Achieve awareness of your body because it is like achieving awareness of the entire the universe. Then, breath out and contract yourself becoming small.

Make your transparent sphere attached to your body become smaller and smaller: but doing that, bring inside you all the universe that you absorbed, make it become very small, slowly, smaller and smaller, no

hurry, till you make it become an infinitesimal spot, that has all the universe inside. Feel for a few moments this very particular sensation and now get back to your original size.Now, your integrated consciousness knows that it can breath and become a big wave, a big sphere or a very little spot.

When this wave is big it is everywhere and so in any place in particular. In that state, it is completely invisible. When it is a little particle, it is visible and it is ready to interact with everything. Talk to yourself as integrated sphere and explain to your integrated sphere that it can always exist in this two states, and it can show itself as wave or as particle, being invisible or visible, facing any experience of the virtual reality. Remember at the end of all this, that the integrated consciousness uses its container (the body) to gain the experience in this virtuality, and it’s bad if its container is taken by others and it is necessary to protect one’s own container, because it is like a dress for the integrated consciousness.

Listen to yourself for a few instants, as you have never done before and look at the universe around you.

Conclusions.

If the exercise is performed without forgetting any parameter of those described, should not be repeated, because the fusion of the spheres in a single ball is irreversible.

If the subject will want to lead these kind of experience in the future, he will travel through the universe without needing to figure the transparent sphere external to himself, because he is the transparent sphere. If the ball is opaque and it’s seen from the outside, this means that the body has been taken again. We deducted this on the basis of our

experimental procedure.
It must be emphasized that, in the mental room, at the beginning, you may find less than three balls, because they may already be merged into a single transparent sphere, and because some spheres could take the black color and having the mind room darkened, they may not be clearly visible.
If this event occurs, merge the ball equally, even though some of them are not visible, and proceed as described above. In the mental room there may be more than three balls, but in this case you’ll have to identify the three spheres of soul, mind and spirit and work with them, forgetting about the others, that will disappear after the successful merging of the integrated consciousness.
Those who wish, may carry the mental simulation on themselves, having carefully studied all the theory that there is behind this application. Some people can be helped by others to follow the path of this mental simulation, but we strongly suggest to make it by YOURSELF. Usually, we believe it is necessary to point out that those who claim not to be able to perform this simulation, independently, in most cases, just want to delegate the responsibility of their existence to another person. It would be impossible to help them.
To all those who do not understand the kind of approach that we have taken, I suggest, before passing any judgment on it, to do this simple experiment and understand it thoroughly, as it is not possible to talk about something that you do not know.

One must never be afraid because there is nothing in the universe to be afraid of except his own ignorance.

Have a nice journey.